Fiecare dintre noi probabil a avut o relație în trecut în care prietenii și familia ne-au bulversat în mod constant cu întrebări despre motivul pentru care încă ne întâlnim cu „acel tip” sau „acea fată”.
Cu un partener pentru care căutăm în permanență scuze: „Ea doar păstrează relații de prietenie cu foștii ei”, „El bea atât de mult pentru că prietenii lui îl forțează”, „Dacă este geloasă, este doar pentru că mă iubește foarte mult” sau „Nu mă controlează, doar îi pasă de mine”.
În cele din urmă, decizi să stai cu el din singurul motiv că simți o nevoie urgentă de prezența unei alte persoane în apropiere.
Dacă trebuie să dai astfel de scuze pentru partenerul tău, atunci cu siguranță nu obții ceea ce îți dorești. Ți-e rușine să recunoști că de fapt stai cu el pentru că ai nevoie de cineva lângă tine, chiar dacă meriți pe cineva mai bun.
Aceste relații rulează pe pilot automat, în timp ce continui să te scuze pentru comportamentul inadecvat al partenerului tău și să ignori semnele de avertizare că te afli într-o relație toxică. Dacă partenerul tău te supără, mai întâi te enervezi, apoi îi dai o nouă scuză și rămâi.
Mai jos sunt câteva dintre motivele pentru care oamenii intră în relații care nu corespund cu așteptările lor:
1. Negare
Negând nevoile noastre, adevărata natură a partenerului nostru și indiferent dacă ne simțim fericiți sau nu, ne înșelăm pe noi înșine. Femeile sunt deosebit de bune la asta. Vedem doar ceea ce vrem să vedem, găsim explicații pentru orice altceva.
Minciunile pe care ni le aducem nouă înșine și celorlalți încep să sune convingătoare, deoarece suntem atât de disperați să-i convingem pe toți cei din jurul nostru că suntem fericiți într-o relație. Devine mai ușor pentru noi să ne amăgim pe noi înșine decât să înfruntăm adevărul.
2. Iluzii
Credem că ne putem schimba cumva partenerul, făcându-l persoana care ne dorim să fie.
Presupunem că, în ciuda istoriei sale în creștere, el se va comporta diferit. Ne agățăm de idealurile romantice ale iubirii perfecte, ignorând intuiția noastră dacă realitatea nu se potrivește cu fanteziile noastre.
3. Rușine
În centrul rușinii se află un sentiment profund al propriei imperfecțiuni. Ne simțim lipsiți de valoare, neiubiți și izolați de alți oameni.
Dacă creștem neînțeleși și neacceptați, atunci intrăm automat pe calea apariției unui sentiment că nu merităm nimic bun în această viață.
4. Stima de sine scăzută
Problema stimei de sine este adesea un derivat al rușinii. Dacă am crescut într-o familie în care nevoile noastre nu au fost satisfăcute, considerate importante sau nerecunoscute deloc, am putea dezvolta o iluzie că nevoile noastre sunt de fapt neimportante sau că nu meritam să obținem ceea ce ne dorim.
Drept urmare, obiceiul nostru de a controla totul, de a-i salva pe alții și de a încerca să-i mulțumim pe toți cei din jurul nostru, noi înșine distrugem relațiile.
5. Dependență
Asta nu înseamnă că nu trebuie să ne bazăm pe nimeni. Cu toții merităm o conexiune sănătoasă cu un partener dependent. Dar supradependența (cum ar fi „Nu pot trăi fără el/ea”) este nesănătoasă.
De fapt, suntem incapabili să ne realizăm integralitatea. Ajungem într-o relație, simțindu-ne că suntem doar jumătate din persoană.
6. Goliciune
Dacă creștem într-o familie în care nevoile noastre de îngrijire, iubire și compasiune nu sunt satisfăcute, există un gol interior. Astfel de copii se simt abandonați, iar acest sentiment poate persista chiar și până la vârsta adultă.
Golul se poate manifesta ca depresie, anxietate, sentimente cronice de singurătate și izolare.
7. Frica de a fi abandonat sau respins
Lipsa conexiunii timpurii cu cei mai apropiați oameni (părinții) poate duce la dezvoltarea unei frici uriașe de abandon.
Copiii cărora le este frică de respingere tind să-și asume responsabilități care depășesc cu mult cele atribuite vârstei lor.
Când acei copii cresc, încă se tem de respingere mai mult decât de orice, motiv pentru care sunt gata să facă absolut orice pentru ca partenerul lor să-l țină aproape de ei.
