De ce ne atașăm de acei oameni cu care nu avem nicio șansă

Cu toții am trăit o dragoste neîmpărtașită. Cu toții, într-un fel sau altul, am fost nebuni după dragoste, dar ca răspuns am întâlnit doar cu o indiferență rece.

Din anumite motive, atunci când avem de ales între cineva care ne place și cineva care nu ne place, ne mințim constant și încercăm să trezim sentimentele unei persoane care este indiferentă față de noi și de ceea ce simțim pentru ea.

Entuziasmul în acest caz este foarte ciudat și există motive științifice pentru asta, oricât de ciudate ar părea. Nu ești singur în eforturile tale sârguincioase de a ieși în evidență în fața unei persoane căreia îi ești îndiferent(ă). Fiecare dintre noi a trecut prin situații similare, fiecare a avut cel puțin o dragoste neîmpărtășită în viață.

Cercetările recente au arătat că respingerea ne poate face obsesivi față de o persoană, făcându-ne să o dorim și mai mult.

Potrivit Psychology Today, în cursul cercetărilor sale, Helen Fisher a constatat că neacceptarea stimulează regiunile creierului responsabile de apariția motivației, sentimentele de recunoaștere, atașament și dorință.

Ea a făcut poze cu creierul unor persoane respinse, care încă vorbeau despre dragostea pentru cineva care nu erau interesate de sentimentele lor. Prin urmare, atunci când li se arătau poze cu oamenii pentru care aveau sentimente, în creierul subiecților sau activat acele zone despre care am povestit mai sus. Interesant, nu?

Trebuie să luam în calcul și  disonanța cognitivă

Încerci ore întregi să înțelegi comportamentul unei persoane pe care o simpatizezi, iar acest lucru duce la apariția unor gânduri neplăcute? Îți menții calmul, devii anxios, iar în cele din urmă ajungi să fii copleșit de emoții și de totfelul de gânduri ciudata.

În psihologie, acest comportament se numește disonanță cognitivă – disconfortul psihologic experimentat de o persoană ale cărei gânduri sunt împărțite între două sau mai multe convingeri, idei sau valori conflictuale (Leon Festinger, 1957). Prezența disonanței complică în mod semnificativ capacitatea de a se concentra pe altceva decât cauza unei astfel de tensiuni și de a găsi modalități de a scăpa de ea.

În relații, disonanța apare atunci când încercăm să transmitem persoanei semnale mixte – comportamente care indică faptul că o persoană ne simptaitzează, dar acțiunile sale vorbesc despre opus. Un exemplu clasic: relația voastră merge bine, dar brusc într-o zi unul din parteneri începe să respingă dragostea. Acest lucru ne aruncă într-o stare psihologică neplăcută, din care vrem să ieșim cât mai curând posibil.

Confruntându-ne cu acest tip de problemă, vrem fie să uităm acea persoană, fie să o cunoaștem mai bine pentru a cuceri din nou. Tensiunea rezultată, cu greu poate fi numită un sentiment plăcut, dar asta e ceea ce vrem.

Ai simțit vreodată așa ceva? De prea multe ori încercă să fim pe placul anumitor oameni, încât încercăm toate oprțiunile posibile. Dacă toate opțiunile s-au epuizat, iar rezultatul este la fel, pur și simplu trebuie să-ți continui viața și să mergi înainte.

Sursa: cluber