Creierul nu este făcut pentru pasivitate și rutină. Cu cât îl folosim mai mult, cu atât are șanse mai mari să rămână lucid și activ pentru mai mult timp.
Înainte de a pleca din viață, celebra cercetătoare Natalia Behtereva a scris o lucrare cu un titlu care a atras atenția lumii întregi: „Deștepții trăiesc mult”.
Ideea ei era simplă: mintea trebuie antrenată permanent. Iar neurocercetătoarea și lingvista Tatiana Cernigovskaia susține același lucru. Potrivit acesteia, una dintre cele mai importante forme de prevenție pentru creier este activitatea intelectuală constantă.
Cititul cărților complexe, muzica profundă, conversațiile inteligente, învățarea unor lucruri noi sau filmele care te provoacă să gândești nu sunt simple hobby-uri. Ele reprezintă un adevărat antrenament pentru creier.
Creierul nostru este cu adevărat unic și trebuie tratat cu respect. Asta înseamnă, de exemplu, să citești literatură complexă, să asculți muzică dificilă, să vizionezi filme cu subiecte profunde. Cercetătoarea în neuroștiințe și lingvistică Tatiana Cernigovskaia – un om de știință care știe să explice pe înțelesul tuturor cele mai grele lucruri – consideră că a-ți folosi mintea este cea mai importantă măsură de prevenție. Să vedem ce spune ea…
„Trebuie să fii atent la tine însuți. Uneori, e nevoie să lași totul deoparte, să ieși la o plimbare și să nu aștepți să-ți spună creierul: „Bună, mă numesc Alzheimer! Ți-ai amintit? Nu ți-ai amintit? Atunci mai repet de zece ori”.
Nu ne-am dori să ajungem acolo, însă nu totul depinde de noi. Dar ceea ce chiar ține de noi este să încetinim ritmul acestor schimbări – oamenii trebuie să își folosească mintea, asta salvează creierul. Cu cât este mai implicat, cu atât își păstrează vitalitatea mai mult timp. Natalia Behtereva a subliniat asta și în lucrarea pomenită mai devreme.
Uneori, privind rafturile cu cărți, mă încearcă o stare de frustrare: toate vor rămâne acolo, în timp ce eu mă voi duce pe tărâmul strămoșilor, fără să apuc să le citesc pe toate – nu avem timp pentru tot.
Chiar nu pot înțelege acei oameni care spun că li se pare viața plictisitoare. Cum așa? Lumea e plină de filme, cărți, muzică, natura este extraordinară! Dacă te plictisești de viață, înseamnă că ai mari probleme…”
„Dacă vă implicați în activități intelectuale solicitante, puteți amâna apariția bolii Alzheimer cu ani de zile. Totul depinde de voi: învățarea modifică fizic creierul, sporește densitatea rețelei neuronale, îi îmbunătățește calitatea și stimulează creșterea dendritelor și a axonilor.”
„Bolile Parkinson și Alzheimer sunt afecțiuni neurodegenerative. Din fericire, se depune mult efort pentru a fi combătute. Dar, așa cum am mai spus, vorbim despre un „monstru” extrem de complex (arată spre cap). E foarte dificil… Există și aspecte genetice. Aici trebuie să „te joci” cu genele, dar vă dați seama cât de riscant poate să fie acest lucru? Intri în genomul uman – o spun cât se poate de simplu. Să presupunem că am identifica gena responsabilă de Alzheimer, deși nu există una singură; e o rețea întreagă. Chiar și așa, dacă am elimina-o, sistemul fiind atât de complex, nu putem ști dacă nu cumva am distrus întregul mecanism. Se caută tratamente, desigur, dar vorbim de un nivel de dificultate uriaș. Persoana care va reuși acest lucru va primi, cu siguranță, toate premiile Nobel deodată!”
Președintele american Reagan a demisionat din cauza acestei boli. El a ținut un discurs în fața națiunii și a recunoscut că i-a fost diagnosticată boala Alzheimer, atâta timp cât încă avea luciditate. A fost un gest de mare curaj, să spui un astfel de lucru întregii țări.
Și ce a urmat? A trăit foarte mult timp fără să fie conștient de realitatea din jur. Culmea este că a trăit fericit: era sănătos fizic, se plimba călare, naviga cu iahtul, se bucura de viață, doar că nu mai avea amintiri.
De ziua lui i s-a oferit un suvenir – o casă albă de marmură. I s-a spus: „Aceasta e Casa Albă”. El a răspuns: „O văd”. Cineva i-a spus: „Ați locuit acolo”. El a zis: „Nu credeți că-s atât de naiv încât să cred că aș locui într-o casă atât de mică?”
Totul i se ștersese din memorie. E o tragedie, un pericol imens pentru omenire. Există chiar și o glumă printre medici: „Nu fiecare trăiește până la propriul său Alzheimer”.
