Adulții nu se schimbă, oricât ne-am dori să credem altfel. Dacă cineva te folosește și te ia de bun, așa va continua să fie – nu te amăgi.
Cu toții încercăm să fim politicoși și plăcuți cu cei din jur. Nu este nimic greșit în asta: așa cum se spune, tratează-i pe ceilalți așa cum ai vrea să fii tu tratat.
Totuși, există o linie foarte subțire între a fi amabil și a ajunge să fii tratat ca pe cineva de care doar se profită. Oamenii cu suflet mare, din păcate, observă prea târziu această graniță. Rezultatul? Sfârșesc prin a fi folosiți și răniți.
Iată câteva semnale de alarmă care îți arată că trebuie să reduci un pic „factorul de amabilitate”:
1. Persoanele te dezamăgesc în mod repetat, dar tu continui să le dai încă o șansă – a doua, a treia sau chiar a douăzecea.
Ai ajuns să te obișnuiești ca anumite persoane să nu-și respecte niciodată promisiunile. De fiecare dată când își cer scuze sincer, fac o față tristă sau ochi de cățeluș, îi ierți. Poate încă te vezi cu acel partener care te-a înșelat de trei ori. Sau rămâi prieten cu oameni care vorbesc pe la spatele tău.
E esențial să realizezi că scuzele nu valorează nimic dacă persoana nu-și schimbă comportamentul. Cuvintele sunt doar o unealtă pentru a profita mai departe de tine.
2. Pui mereu dorințele și nevoile altora înaintea propriilor tale interese.
Una e să ajuți pe cineva aflat cu adevărat la nevoie. Dar dacă mereu îți sacrifici timpul, energia și interesele, chiar și atunci când situația nu o cere, devine o problemă.
De exemplu, poate ai lipsit de câteva ori de la cursuri de limbi străine doar ca să-ți duci o prietenă cu mașina. Gândește-te bine: poate că ar fi putut să ia un Uber, fără să te încarce pe tine cu această grijă.
Dacă îți dedici întreaga viață doar celor din jur, nu va mai rămâne timp pentru tine. Cine va avea grijă de tine, dacă nu tu însuți? Ești cea mai importantă persoană din viața ta — ai grijă de tine, iubește-te, răsfață-te și respectă-te.
3. Lași oamenii să te considere ceva de la sine înțeles, din cauza unei stime de sine scăzute sau a fricii de a rămâne singur.
Unii preferă să tacă și să accepte abuzul, de teamă să nu fie singuri sau fiind prea timizi. Ajung să se mintă pe ei înșiși că acea persoană va aprecia vreodată ce au făcut pentru ea. Până atunci, acceptă să suporte totul.
Ironic, la final ajung mai singuri decât credeau, folosiți și ignorați, simțindu-se ca o opțiune disponibilă doar când cineva are nevoie de ei.
Concluzie: nu înseamnă să renunți să-i ajuți pe alții, ci să găsești echilibrul. Ajută, dar doar pe cei care au nevoie cu adevărat și știu să aprecieze.
Fii politicos, atent, dar în același timp ferm. Dacă vezi că lumea te ia de bun, ba chiar se supără când îndrăznești să spui „nu”, refuză-le cu tact.
Iar dacă nu înțeleg și te acuză, nu te simți vinovat să îi îndepărtezi — ei nu au nevoie de tine, ci de serviciile oferite. Dacă cineva te-a dezamăgit o dată, iartă și mergi mai departe.
Dar dacă totul se repetă, trage concluziile necesare. E greu să mai ai încredere într-o astfel de persoană. Dacă devine un obicei pentru cineva să profite de bunăvoința ta, întreabă-te sincer dacă nu tratează naivitatea ta drept o invitație pentru a te folosi la nesfârșit. Astfel de persoane nu îți sunt necesare în viață – și nici nu trebuie să li se ofere loc în ea.
Nu îți pune niciodată fericirea în mâinile sau bunăvoința altora. Oamenii, prin natura lor, sunt schimbători și imprevizibili.
Dacă aștepți mereu ca ceilalți să aprecieze, să iubească și să îți întoarcă binele făcut, vei fi dezamăgit profund. Adulții nu se schimbă, oricât ai spera. Cine te folosește și te ia de bun, așa va rămâne. Nu te lăsa cucerit, ca să nu fii dezamăgit.
Fericirea vine din interior. Nu lăsa pe nimeni să te trateze ca pe ceva de la sine înțeles sau să se joace cu sentimentele tale.
Cine te iubește și te respectă cu adevărat nu va face asta niciodată. Iar cei care își amintesc de tine doar când au nevoie de ceva – aceștia, cu siguranță, nu merită timpul și energia ta. Ești bun, dar nu și naiv. Deci, strategia lor nu funcționează cu tine!
