Când ai ascultat ultima dată bătăile inimii tale? Ce faci în primele secunde după ce te trezești? Chiar în momentul în care deschizi ochii. Încă în pat, între somn și zi.
Te uiți la telefon? Verifici prognoza meteo? Apeși din nou butonul de amânare? Sau te ridici automat, deja prins în gândurile despre ce ai de făcut azi?
De obicei, trecem peste acest moment fără să-i dăm importanță. E scurt, trecător, uneori atât de rapid încât mintea nici nu apucă să-l observe. Și totuși, acesta este unul dintre cele mai valoroase momente ale zilei. Un spațiu gol, înainte ca lumea să intre peste tine, înainte ca gândurile să înceapă să curgă.
Multe practici de mindfulness vorbesc despre a observa prima respirație după trezire. Să fii conștient/ă dacă este un inspir sau un expir. Să simți corpul înainte ca mintea să se reactiveze și să înceapă să planifice, să îngrijoreze, să compare, să grăbească.
Eu am încercat asta. Și nu mi-a ieșit prea bine. Mintea mea sare imediat în mișcare.
Așa că am găsit ceva mai simplu.
Pun palma pe piept și ascult cum îmi bate inima.
Atât.
Uneori simt bătăile clar, alteori abia, dar important este contactul. În acel moment îmi spun, în gând: „Mulțumesc. Încă o zi. Încă o șansă.”
Îmi acord câteva respirații. Nu mă grăbesc, nu analizez. Doar sunt acolo.
Fac asta de câteva luni și am observat ceva: ziua mea începe cu mai multă liniște. Mai puțină grabă. Mai multă recunoștință. Nu pentru că totul e perfect, ci pentru că îmi amintesc că trăiesc. Că sunt aici. Că lucrurile pot fi luate pe rând.
Când ai ascultat ultima dată bătăile inimii tale?
Poți încerca mâine dimineață:
Înainte să te ridici din pat, pune palma pe piept.
Simte inima, fără să o forțezi.
Îmbrățișează-te ușor, chiar dacă ți se pare ciudat.
Spune-ți în gând ceva simplu:
„Mulțumesc.”
„Sunt aici.”
„Încă o zi.”
Și zâmbește puțin. Fără motiv. Doar pentru tine.
Nu durează nici un minut.
Dar schimbă felul în care începe ziua.
