Perfecționismul poate funcționa la fel ca o sabie cu două tăișuri. Nu este greșit să dai tot ce ai mai bun, să te străduiești ca lucrurile să iasă bine și să aspiri cât mai sus, însă, uneori, avem tendința de a exagera și de a ne pune singuri bețe în roate.
De multe ori, din dorința de a fi la înălțimea propriilor noastre așteptări, punem prea multă presiune și sfârșim prin a nu mai realiza lucrurile la care visăm.
De exemplu, nu participi la castingul pentru ședința foto fiindcă nu ai părul la fel de lung ca alte fete, dar uiți că ai alte 1000 de calități extraordinare, precum carisma, zâmbetul, ochii expresivi și per total, felul tău unic de a fi.
Din dorința de a excela atunci când ne prezentăm undeva, creăm în același timp teama că nu suntem suficient de buni, teama că am putea da greș. Am auzit tineri care și-ar fi dorit să dea bacul însă nu se prezentau deloc, fiindcă aveau impresia că “nu sunt în stare” să învețe și să-l ia.
Practic, își subestimează capacitatea de a învăța și renunță înainte de a încerca. Și trist este că ei chiar CRED asta. Poate că în timpul liceului nu au fost încurajați suficient de mult să învețe consistent, poate că unii profesori, așa cum se întâmplă în diferite situații, s-au ocupat exclusiv de cei care știau că pot și care luau note bune cu mai multă ușurință, iar cei puțin mai slabi au fost lăsați să se descurce pe cont propriu, pierzându-și încrederea în sine și prin urmare, limitându-și așteptările de a reuși.
De ce este important să încercăm chiar dacă nu ne simțim suficient de pregătiți? Pentru că nu avem nimic de pierdut dacă încercăm. Încercarea înseamnă mai mult decât nimic!
Dacă încerci, există șanse să reușești și șanse să nu, însă la final vei învăța ce anume se cere de la tine și chiar dacă nu vei reuși de data asta, a doua sau a treia oară când vei încerca din nou, vei fi mult mai pregătit.
Doar exersând reușești. Este ca la basketball sau la orice alt sport. Cu cât încerci și eșuezi de mai multe ori, cu atât înveți ce anume faci greșit și te perfecționezi.
Dacă vrei să arunci mingea în coș, este necesar să ridici mingea și să arunci, chiar dacă poate vei rata la început. După mai multe încercări îți dai seama de cât de tare trebuie să arunci, din ce unghi să privești, cum să ții brațul corect, etc.
Dar, dacă nici măcar nu încerci, fiindcă ai impresia că nu vei putea reuși, din start vei fi un pierzător. Dacă încerci, poți reuși și poți pierde, însă vei câștiga experiență și vei avansa. Dacă renunți înainte de a încerca, automat vei pierde.
Simplu.
Ideea de bază nu este să te duci nepregătit. Ține de tine să faci tot ce îți stă în putere pentru a acumula cât mai multe cunoștințe și a exersa cât mai mult.
Dar, există posibilitatea să nu te fi pregătit corect, să nu fi învățat exact ce trebuie, să nu fi întâlnit mentorii potriviți pentru tine. Un mentor poate fi excelent pentru un anumit tipar de elev și poate fi total nepotrivit pentru un elev diferit.
Nu e vina ta dacă nu înțelegi, chiar dacă toți ceilalți par a înțelege. Avem stiluri diferite de a învăța și nu trebuie să îți pui o etichetă negativă doar pentru că tu ai alt stil.
Orice îți dorești să realizezi, se poate realiza, indiferent cât de greu și anevoios ar fi drumul către reușită. Poate vei cădea de câteva ori, poate vei cădea de sute de ori, așa cum un patinator are o mulțime de șanse să alunece și să cadă atunci când execută un salt, însă nu renunță fiindcă știe ce își dorește.
Dacă și tu știi ce îți dorești de la tine, nu renunța din a încerca, indiferent dacă te simți sau nu suficient de pregătit! Fiecare încercare te duce cu un pas mai aproape de visul tău.
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
