Fii dispus să nu mai citești cărți proaste și să renunți la filmele care nu-ți plac cu adevărat. Nu mai mânca mâncăruri care nu sunt pe placul tău. Aruncă hainele care sunt absolut inconfortabile de purtat. Scapă de pantofii care îți rănesc picioarele.
Schimbă specializările dacă îți dai seama că este altceva pe care ai prefera să înveți. La naiba, fă-ți un plan pentru a schimba cariera dacă, după câțiva ani de muncă, realizezi că nu este ceea ce ți-ai imaginat. Și apoi, execută.
Da, s-ar putea să fie nevoie să păstrezi slujba proastă până când îți construiești o cale de ieșire, dar nu rămâne acolo pentru totdeauna.
Lasă și relațiile nesănătoase. Da, trebuie să încerci, dar dacă, după ce ai făcut tot ce poți în mod constant, lucrurile nu se schimbă, trebuie să-ți împachetezi lucrurile.
Nimeni nu te va răsplăti pentru că ai fost eroic o victimă a nefericirii pe care ai construit-o. Nimeni nu-ți va putea da înapoi timpul pe care îl investiți în a fi „drăguț” în beneficiul celorlalți.
Fii amabil, da, dar nu devii preșul lumii. Oferă-le oamenilor o șansă – la naiba, dă-le două – dar dacă mizeria a devenit modul tău de a trăi, cel de vină te va aștepta în oglinda ta.
Nu te sacrifica pentru cei care te iau de la sine înțeles.
Învață din regretele mele. Nu poți decât să mă citești, dar dacă ai putea să-mi asculți vocea, ai auzi un indiciu de disperare în lecțiile pe care le-am adunat.
Nu pot anula ceea ce am făcut. Nu pot recupera timpul. Totuși, de acum înainte, pot face mai bine. Pot pleca când îmi dau seama că a venit momentul.
Cea mai mare frică a mea este să ajung la ultima mea zi pe Pământ și, în acel scurt moment, să-mi dau seama cât de prost am fost pentru că nu-mi trăiesc viața. Viața mea. În acest moment, fac tot posibilul pentru a preveni asta.
Nu, nu pot să mă întorc, dar, la naiba, jur că voi merge înainte.
