De ce încercarea de a imita succesul altora nu va funcționa niciodată

Trăim într-o epocă aglomerată și haotică, în care suntem expuși unei presiuni incredibile din exterior. Suntem bombardați cu mii de istorii de succes, liste cu lifehack-uri, cărți self-help și  citate despre productivitate.

Nu e de mirare că ajungem să ne simțim prinși în acest cerc vicios al ambițiilor și scopurilor, care se dezlănțuie furios zilnic asupra noastră.

E dificil să facem față; să dăm dovadă de caracter și fidelitate propriei viziuni existențiale în astfel de circumstanțe. De aceea, inevitabil, interiorizăm acea tulburare lăuntrică, care ne îndeamnă să utilizăm, cu perspicacitate, fiecare clipă liberă, pentru a ajunge la acea mitică beatitudine din viitor în care investim zilnic timp și energie, uitând să mai și trăim uneori.

Oare nu asta e ideea pe care ni-o propăvăduiesc atât de mulți lideri intelectuali, business coach-uri și personalități de succes astăzi?

Adevărul este că, deși epoca ambițiilor și posibilităților pare să aibă o intenție nobilă – emanciparea potențialului nostru psiho-cognitiv, ea ajunge să lase o meteahnă profundă asupra integralității noastre spirituale. Acest proces al dezintegrației are loc în momentul în care ne lăsăm pradă tentativei de a imita orbește succesul altora în loc de a ne explora propria voce lăuntrică.

Firește că este fundamental să preluăm anume lucruri utile, șiretlicuri și obiceiuri de la marii realizatori. Fără împrumutarea anumitor fragmente din experiența altora, n-am putea exista, pur și simplu. Dar esențial este, însă, să nu ajungem la furtul identității unui alt om, imitându-i fiecare decizie, alegere sau poate chiar și întreaga traiectorie existențială.

Fiecare dintre noi are propria definiție a succesului! Doar gândiți-vă, s-ar putea întâmpla să ne irosim viața pe urmărirea unui scop, care nici măcar nu ne-a fost aproape sufletului tot acest timp.

Și asta pentru că, încă la începutul căii noastre, ne-am lăsat fascinați de istoria deveniirii unui alt om și am intuit că așa ar trebui să arate succesul. Dar nu. Succesul autentic nu are niciodată o definiție unică.

Mai mult de atât, el nu este nici gălăgios și măreț în mod obligatoriu. Pentru unii el ar putea însemna o afacere rurală mică, care ar aduce venit stabil, pentru alții – fericirea maternității sau siguranța psiho-fiziologică a familiei.

Regulile, strategiile și obiceiurile lui/ei ar putea fi complet incompatibile cu tipul tău de personalitate! Într-adevăr, uneori uităm cât de diferiți suntem. Avem temperamente, caractere și viziuni foarte variate asupra rutinei și vieții ca atare.

De aceea, atunci când alegem să imităm, într-o manieră brută, fiecare pas al unui om de succes, nu e de mirare că nu obținem nimic bun în afară de confuzie și dezamăgire.

REȚINEȚI: Unii ajung la succes prin consistență, ordine și autodisciplinare, alții prin valorificarea haosului lăuntric și rătăcirii spirituale. Dar nicio personalitate admirabilă nu și-a făcut vocea auzită imitând, ci îndrăznind să-și exploreze propria autenticitate!

Daniela M. pentru psihologiadeazi.ro

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Citește și: