Întindeți-vă mereu către lumină. Mereu.
Întotdeauna căutați lumina!
Bunica mea punea mereu pe pervaz măcar un fir de iarbă într-un pahar, o rămurică, chiar și o ceapă încolțită…
Și totul creștea…
Se mișca iute prin bucătărie, firavă, căruntă, reușind să taie varza cu o viteză uimitoare, să pregătească cvasul cu o bucățică de pâine arsă sau să curețe repede o găină…
Și mereu cânta în timp ce făcea toate acestea…
Dar, uneori, lua paharul cu firul de iarbă, îl ținea în mâini și se uita îndelung la el…
Când am întrebat-o de ce îi place atât de mult acest obicei, bunica mi-a răspuns simplu:
– Așa prind putere să trăiesc…
Văd o floare, un fir de iarbă, o săgeată verde de ceapă, și simt, ca și ele, nevoia de a-mi lua doza de lumină…
Bucata de lumină care ridică spre cer firicelul firav de iarbă…
Așa e făcută viața…
Tindeți spre lumină…
Mereu…
Autor: Lilia Grad
