De ce o persoană are o stima de sine scăzută, de ce este atât de nesigură? De multe ori, tocmai pentru că anturajul său a încercat sau continuă să încerce în această direcție.
Adesea, o persoană este stinsă în mod deliberat de stima de sine prin diferite metode de devalorizare. Azi este una, mâine e alta. Există o oarecare varietate, nu toate trucurile pot fi recunoscute imediat. Dar efectul este evident: stima de sine scade, o persoană își pierde încrederea în sine, devine indecisă, pesimistă.
De ce unii oameni ii devalorizeaza in mod deliberat pe altii?
– Se luptă cu propria lor invidie.
– Le este frică că o persoană va deveni mai puternică și va trece în calea lor într-un fel.
– Vor să subordoneze o persoană voinței lor, astfel încât să danseze pe tonul lor.
– Ei au doar plăcere sadică din asta.
Iată o duzină de trucuri prin care se implementează devalorizarea:
1. Modul comparare
O persoană este întotdeauna comparată cu cineva, adesea deplasată și în afara subiectului. Dar întotdeauna același fundal: „Alții sunt mai buni oricum, iar tu nu reprezinți”.
2. Critica tuturor calibrelor și dungilor
O persoană a făcut ceva, a obținut un rezultat. Nu cere sfaturi sau evaluări. Dar tot va fi criticat și ridiculizat. Nimic nu este așa cum ar fi trebuit să fie, există un motiv de critică.
3. Ridicarea constantă a ștachetei
Ieri ți s-au înaintat astfel de revendicări, astăzi sunt diferite, mâine condițiile se vor schimba. În orice caz, nu vei ajunge la acest nivel.
4. Ignorare totală și selectivă
Mai ales dacă ignorarea este nerezonabilă, atunci persoana se simte respinsă și pierdută.
5. Glume cu o cotă de ridicularizare
Practică glume umilitoare și ofensatoare.
Sau mesaje duble împachetate în glumă.
6. Ton disprețuitor și condescendent
Abuzatorii se pun adesea în postura celui principal. Pot să vorbească condescendent, să-și asume rolul de a evalua, de a critica.
7. Presiunea mulțimii
Presiunea colectivă asupra unei persoane. Mulțimea critică, ridiculizează, impune niște soluții. Cineva se trezește într-adevăr în rolul unui țap ispășitor, devine un obiect de agresiune.
8. Poziția celor slabi
Oricare ar fi realizările pe care le-a făcut în acest moment, i-au transmis că nu înseamnă nimic. Îi este insuflată insuficiența sa, forțată să se îndoiască de realismul a ceea ce a văzut, în propriile sale cuvinte.
