Traumele din copilărie și cum te afectează în viața de adult

Discuția despre traume nu este una ușoară. Traumele din copilărie pot să apară din diverse motive – neîmplinirea nevoilor, abuzuri, violență, pierderi majore (precum pierderea unui părinte sau a ambilor părinți) sau chiar din motive de mediu (război, climă).

Ce este trauma?

Trauma este acea experiență sau eveniment care trezește în noi o reacție foarte puternică, transformatoare, care rămâne cu noi mult timp după ce experiența a avut loc. Poate fi un eveniment unic sau o serie de evenimente care cauzează stres emoțional, mental și, uneori, fizic. 

Reacția la traumă este cea care rămâne cu noi mult timp după ce trauma a trecut. Ea vine ca un mecanism de apărare care se dezvoltă pentru ca noi să ne simțim în siguranță și pentru a ne putea desfășura viața în continuare. Iar fiindcă suntem diferiți, și reacțiile noastre sunt diferite pentru aceeași traumă. 

Care sunt nevoile copiilor care nu se împlinesc și devin traume?

Copii au nevoi fundamentale care, atunci când nu sunt îndeplinite de către părinți, ele devin traume pe termen lung. 

De mici:

  • Avem nevoie de un mediu sigur și stabil în care să ne simțim protejați și îngrijiți. Dacă avem parte de abuz fizic, mental sau suntem neglijați și deseori abandonați, atunci se va trezi în noi reacția la traumă.
  • Avem nevoie de un atașament sigur și de afectivitate. Dacă relația cu mama sau figura de atașament este una sobră, rece, distantă, ori este una în care se oferă o atenție excesivă și în care nu ne sunt ascultate nevoile, atunci se se va trezi în noi reacția la traumă.
  • Avem nevoie de predictibilitate. Funcționăm pe bază de rutină, structură și predictibilitate în viață pentru a ne simți în siguranță și în control. Dacă avem parte de instabilitate în familie sau apar schimbări bruște de mediu, atunci se va trezi în noi reacția la traumă.
  • Avem nevoie de stimulare, joacă și explorare. Copilăria este o etapă importantă de învățare și acumulare, când curiozitatea naturală a copiilor se manifestă intens. Dacă în copilărie preluăm rolul de părinte, dacă nu avem acces la experiențe sau dacă părinții ne inhibă acțiunile, atunci se va trezi în noi reacția la traumă.
  • Avem nevoie de autonomie și control. Dacă nu suntem lăsați să luăm decizii singuri, dacă ne este îngrădită libertatea de gândire de către părinți restrictivi, atunci se va trezi în noi reacția la traumă.
  • Avem nevoie de recunoaștere și validare. Avem nevoie de sprijin și validare emoțională în fața experiențelor de viață pe care le trăim. Dacă ne sunt ignorate sau negate emoțiile și trăirile, atunci se va trezi în noi reacția la traumă.

Cum se manifestă trauma?

Fiindcă trauma persistă cu noi timp îndelungat și devine parte integrantă a vieții noastre cotidiene, poate să ne scape observația modului în care se manifestă. Cu toate acestea, să nu gestionăm trauma poate aduce prejudicii.

Traumele din copilărie pot crește riscul de dezvoltare al tulburărilor de anxietate, al depresiei, al tulburărilor de personalitate și altor tulburări psihologice în viața de adult. 

Pot apărea probleme în relațiile cu cei din jur sau în relația cu sine: dificultăți de comunicare și exprimare a nevoilor și emoțiilor, empatie scăzută.

Pot apărea comportamente inadecvate sau autodistructive precum: consumul de substanțe sau alcool, automutilarea sau oferirea de răutate gratuită. 

Cum îți dai seama că ai trecut printr-o traumă?

Recunoașterea faptului că ai trecut printr-o traumă poate fi un proces dificil. Cum am spus mai sus, fiecare înțelege și interpretează diferit trauma prin care a trecut. Însă există câteva semne care îți pot da de înțeles că ai trecut printr-o experiență traumatică.

Observă la tine dacă ai trecut prin următoarele situații:

  • Îți apar flash-back-uri, amintiri intense și involuntare sau ai coșmaruri recurente legate de evenimentul traumatic.
  • Ai tendința de a evita cuvinte, locuri, persoane sau alți stimuli care ar putea aminti de evenimentul traumatizant. 
  • Consumi alcool sau droguri în mod excesiv pentru a încerca să anesteziezi emoțiile legate de traumă.
  • Ai o starea de alertă constantă, ești ușor de iritat și înfuriat sau ai reacții intense la stimuli care nu sunt periculoși.
  • Apar dureri corporale, dureri de cap, tulburări gastro-intestinale. Totodată, apar:  anxietatea, depresia, panica sau alte simptome fizice și emoționale care nu pot fi explicate altfel.
  • Ai încrederea scăzută în ceilalți, apar sentimente de izolare sau singurătate, ai dificultăți în menținerea rutinelor zilnice sau în îndeplinirea sarcinilor cotidiene.

Pentru a afla și a înțelege cu adevărat originea traumei ar fi de dorit să mergi la o ședință de psihoterapie individuală pentru adulți, unde un psihoterapeut acreditat te va ghida și te va ajuta. 

Care sunt mecanismele comune de apărare la traumă? 

Pentru că trauma este de fapt reacția noastră la ce s-a întâmplat, putem să întâlnim câteva mecanisme de apărare care s-au dezvoltat pentru a ne proteja:

Negarea – se exprimă prin refuz, prin minimizarea gravității evenimentului și prin negarea faptului că evenimentul traumatic a avut loc.

Reprimarea – persoana încearcă să țină emoțiile și amintirile traumatice sub control, îngropându-le adânc în subconștient. 

Proiecția – persoana poate atribui sentimentele, gândurile sau comportamentele legate de traumă altor persoane sau situații, evitând să le recunoască sau să le accepte ca fiind ale lor.

Disocierea – o formă de autoprotecție în care persoana își separă emoțiile, gândurile sau amintirile legate de traumă, creând o distanță psihică între ele și evenimentul traumatic.

Compensarea – persoana poate încerca să compenseze sentimentele de pierdere sau vulnerabilitate asociate cu traumele prin intermediul unor mecanisme precum: perfecționismul, controlul excesiv sau activități de lucru intense și excesive (workaholism).

Regresia – persoana poate reveni la comportamente sau stări emoționale primitive sau infantile ca răspuns la traumă. Acestea sunt o modalitate de a face față stresului și de a găsi confort și siguranță în fața experienței traumatizante.

Cum poți gestiona trauma?

Pe cât de grea este trauma, pe atât de multă eliberare îți va aduce gestionarea ei. Un pas important este să te informezi și să înțelegi ce ți s-a întâmplat și cum se manifestă în prezent. Poate ajungi să știi despre trauma ta când ai parte de simptome care devin copleșitoare sau poate ajungi să dai de traumă în procesul tău de dezvoltare personală.

Indiferent care este motivația din spate, apelarea la un profesionist este una din metodele prin care poți afla cauza, dar și cum să gestionezi reacția la traumă. Un psihoterapeut acreditat te va ghida și va știi ce funcționează pentru tine și ce nu.

Psihoterapia, meditația, exerciții de respirație sau arta pot fi variante benefice pentru a te ajuta să-ți gestionezi trauma.

Nu uita:

Traumele din copilărie nu ne definesc! 

Traumele din copilărie sunt reacții la ce ni s-a întâmplat.

Traumele din copilărie negestionate rămân cu noi mult timp și ne fac rău fără să ne dăm seama.

Reacțiile la traumele din copilărie se pot schimba, când vrei și ești pregătit!

Citește și:

Cele mai citite articole