fbpx

M-am maturizat atunci când am încetat să ascult sfaturi nesolicitate …

M-am maturizat atunci când am încetat să ascult fără să reacționez, sfaturi de la oamenii care nu contează pentru mine. De regulă acele sfaturi sunt camuflate sub afirmația: ”E pentru binele tău…”, dar nu te lasă indus în eroare de aceste cuvinte.

M-am maturizat atunci când am încetat să fiu de acord cu ceea ce stârnea o furtună de indignare și dezacord în interiorul meu.

Acest lucru a fost deosebit de dificil în relațiile cu oamenii apropiați care căutău în ochii mei aprobarea pentru niște lucruri la care nici ei nu erau siguri. M-am maturizat atunci când am încetat să privesc oamenii de jos în sus, tremurând  în așteptarea evaluării lor.

M-am maturizat atunci când am încetat să-mi reproșez: „Ei, de ce ai făcut asta?”. Lecție stupidă de a regreta oportunitățile sau faptele ratate. Cu alte cuvinte, s-a facut ceea ce s-a putut face în acel moment, cu resursele disponibile la acea etapă.

Sunt o persoană imperfectă care trăiește într-o lume imperfectă. Așa că uneori fac lucruri stupide, trăiesc sincer sentimentele, iar uneori îmi este rușine de ele. În plus, am deficiențe și dependențe care contrazic atitudinile sociale existente în legătură cu norma.

M-am maturizat atunci când am depășit limitele gândirii magice și am încetat să caut cauza evenimentelor complexe ale vieții mele în mine. Uneori, anumite evenimente trebuie doar să se întâmple, și nu poți ști toate legile vieții pentru a afirma fără echivoc că: ”Sigur s-a întâmplat din cauza mea”.

Sunt un om imperfect. Pot răspunde decât pentru mine, dar nu pot suporta greutatea responsabilității altcuiva. De cele mai multe ori, comportamentul celorlalți vorbește mai mult despre ei înșiși decât despre mine, iar de mine puțin ce depinde.

M-am maturizat atunci când am acceptat ideea că: sentimentele, atitudinile, comportamentele care încă nu au crescut suficient pentru a fi numite spirituale, trebuie evaluate în lumina posibilităților de creștere și dezvoltare.

O persoană nu se maturizează, atunci când refuză să accepte situația actuală din viața lui așa cum este. Iar atunci când negociază, se ceartă și încearcă să le dovedească celorlalți din jur greșelile lor – se blochează în copilărie. Viața lui este o eternă întrebare: „Cine sunt eu? ”.

Un adult învață să se relaționeze constructiv cu propria sa imperfecțiune și  propriile lui eșecuri, fără ca să nu ia un considerație un ideal personal, și nu unul impus.

M-am maturizat în momentul în care mi-am dat seama că este imposibil să mă reîncadrez sau să mă adaptez la standardul perfecțiunii.

Advertisement

Ca și adult, mi-am dat seama că nu este niciodată prea târziu să începi să te studiezi și să creezi instrucțiuni de utilizare a propriei persoane, a cărei scriere este precedată de mulți ani de căutare de sine în ochii celorlalți.

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: econet