Încrederea în sine poate exista pe mai multe planuri, fiind responsabilă, de multe ori, de rezultatul acțiunilor noastre.
Poți avea încredere în felul în care arăți sau în felul cum te îmbraci și, totuși, să nu ai încredere în discursul pe care urmează să-l ții în cadrul unei conferințe.
Sau poți avea încredere în lucrurile pe care le știi, dar ești neîncrezător în ceea ce privește luarea deciziilor. Încrederea, practic, ține foarte mult de percepția ta asupra lucrurilor pe care te simți stăpân.
În ultimii ani, odată cu răspândirea literaturii motivaționale, s-a pus accent deosebit de mult pe a conceptul de încredere în sine. Nu este un lucru rău, să crezi în tine, însă încrederea oarbă și irațională poate fi periculoasă în unele cazuri.
Sunt oameni care chiar confundă încrederea cu impertinența, spre exemplu. Dar, să revenim la aspectele pozitive al acestei trăsături de caracter.
Încrederea în sine este extraordinară și te poate face să muți munții din loc, dacă acționezi inteligent. De asemenea, te face o persoană mai plăcută și mai credibilă în ochii celorlalți și, în același timp, ai puterea de a inspira și alți oameni să nu se teamă de a fi ei înșiși.
Prin încredere, poți trece un interviu, un examen sau câștiga un concurs. Carisma, totodată, are la bază încrederea în sine, în ceea ce ai de oferit și la fel și umorul apare acolo unde nu există anxietate sau emoții. Ce faci, însă, dacă îți pierzi această abilitate, de a acționa cu tărie de caracter și curaj sau dacă simți că nu le-ai dezvoltat suficient și cum știi că nu mai ești cine erai?
Dacă ai trecut prin diferite experiențe traumatizante de-a lungul vieții, se poate resimți ulterior și în comportamentul pe care-l adopți inconștient. De asemenea, excesul de autoritate din partea unui părinte sau abuzul fizic și emoțional, din partea partenerului de viață, poate inhiba personalitatea unei tinere.
Te poți simți mult mai vulnerabil și mai expus, după ce ai simțit duritatea vieții. Este ca atunci când ai cădea pe ciment și te-ai răni grav, după ce ai condus o motocicletă fără să te temi. Lovitura te va face să eziți când te vei urca din nou, în funcție de cât de rău a fost traumatizat organismul tău.
Se poate observa pierderea încrederii în sine încă din copilărie. Un copil care este tot timpul criticat și comparat, va ajunge să creadă că nu este bun de nimic și, prin urmare, va acționa condus de teamă.
Iar în cazul adolescenților, având în vedere faptul că granița dintre copilărie și maturitate este plină de schimbări confuze, aceștia vor avea probleme în construirea stimei de sine, atunci când sunt jigniți, în privința aspectului fizic.
Adulții nu sunt, nicidecum, scutiți de acest fenomen, putând la fel de ușor să devină timorați și extrem de umili, atunci când se confrunta cu schimbări majore care le poate afecta percepția asupra propriei imagini.
Dacă vrei să îți dai seama de schimbările care au avut loc, în ceea ce privește comportamentul tău, privește către momentele din trecut de care ești mândru, momente în care ai dat dovadă de putere de influență și încredere în tine.
Simți că ai căzut și te-ai ridicat după clipele grele sau ești încă în procesul de vindecare? Chiar dacă te refaci, nu te judeca și ai răbdare cu tine. Dacă ai putut fi la un moment dat cutezător, poți fi din nou, chiar și dacă s-a întâmplat cu mult timp în urmă, când erai un copilaș și nu te gândeai la „ce vor crede ceilalți”.
Nu e uimitor cum puteam spune poezii în fața atâtor oameni, copii fiind, iar ca adulți avem dificultăți în a ține un discurs pentru prima dată în public?
Puterea care a existat cândva în tine este încă acolo și trebuie doar să o găsești.
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
