fbpx

Despre adevărata ta valoare: O întâmplare din viața lui Picasso!

Pablo Picasso, ajuns la bătrânețe, stătea într-o cafenea undeva în Spania și măzgâlea ceva pe un șervețel folosit.

Se comportă absolut degajat, desenând orice îl amuza în momentul acela – așa cum desenează adolescenții obscenități pe pereții toaletelor – doar că vorbim de picasso, așa că desenele obscene create de el erau mai degrabă niște minunății impresionist-cubiste improvizate peste niște pete de cafea.

În fine, aproape de el stătea o femeie care privea încântată cum desenează. După câteva momente, Picasso și-a terminat cafeaua, s-a ridicat să plece și a mototolit șervețelul să îl arunce.

Femeia l-a oprit. “Stai”, i-a spus ea. “Pot să iau eu șervețelul pe care ai desenat? Plătesc.”

“Sigur”, i-a răspuns Picasso. “Face douăzeci de mii de dolari.”

Femeia a scuturat din cap de parcă tocmai aruncase cineva cu o cărămidă în direcția ei. “Cât? Nu ți-a luat nici două minute să-l desenezi.”

“Ba nu, doamnă”, a spus Picasso. “Mi-a luat peste șaizeci de ani ca să pot desena asta.” A pus șervețelul în buzunar și a părăsit cafeneaua.

Performanța, în orice domeniu, se bazează pe mii de eșecuri mărunte, iar magnitudinea succesului este direct proporțională cu numărul acestora. Dacă cineva e mai bun ca tine la ceva probabil că e din cauză că a avut parte de mai multe eșecuri în acel ceva. Dacă cineva e mai slab decât tine, e din cauză că nu a trecut prin experiențele dureroase de învățare prin care ai trecut tu.

Asta ne limitează. Succes cu adevărat nu putem avea decât atunci când suntem dispuși să dăm greș. Dacă nu suntem dispuși să greșim, nu suntem dispuși nici să reușim. 

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: Fragment din cartea: Arta subtilă a nepăsarii - Mark Manson