fbpx

Dacă ceva nu este destinat pentru tine, învață să renunți

Încet, dar sigur, înțeleg o lecție foarte importantă – să renunț la tot ceea ce nu este destinat pentru mine. Las în urmă oamenii care s-au dovedit a nu fi pe același drum cu mine. Nu mai încerc să recuperez relațiile anterioare.

Este simplu: aceștia nu erau „oamenii mei”.

Cert este că în sfârșit am reușit să învăț această lecție de viață: când o ușă se închide în destinul nostru, se deschide neapărat alta. Întotdeauna.

Prin urmare, nu mai bat la ușile închise. Știi de ce? Pentru că nu există nimic în spatele lor. Și nici nu va fi!

Uneori, a spune „la revedere” și a pune punct este cea mai bună și cea mai înțeleaptă alegere. Acesta este motivul pentru care dau drumul la tot ceea ce nu este destinat pentru mine, fără să mă îngrijorez. Las în trecut doar lucrurile vechi și inutile pentru a face loc oamenilor și lucrurilor care sunt cu adevărat importante pentru mine.

Am lăsat în urmă oamenii lângă care mă simt rău și inconfortabil. Cei care mă trag înapoi sau îmi dăunează bunăstării. Învăț să construiesc relații într-un mod complet diferit: la unison cu vocea inimii și sufletului. La unison cu prezentul.

Să nu credeți că este atât de ușor, în spate sunt sute de greșeli și dezamăgiri. M-am încăpățânat să mă agaț de trecutul meu, de oameni care nu însemnau nimic de mult timp și, cel mai important, care nu aveau nevoie de mine.

Treptat, pas cu pas, eliberez din viața mea tot ceea ce nu merită să rămână parte din mine.

Renunțând la toată negativitatea, resentimentele și dezamăgirea, învăț să trăiesc conștient. Învăț să simt, să analizez ceea ce este cu adevărat important și necesar pentru mine.

Mi-am transformat gândurile negative în cele motivaționale! Da, ai auzit corect! Mă motivează să caut lucruri pozitive, să le împărtășesc celorlalți. Nu vă puteți imagina ce bucurie este!

Dând drumul la iritare și mânie, înlocuiește-le cu iertare sinceră. Niciunul dintre noi nu este perfect. Deci care este rostul resentimentelor? Te „mănânci” singur din interior. Acum nu suport cu nemulțumirile și rănile mele care mi-au otrăvit viața de ani de zile.

Ocolesc toate situațiile toxice.  În sfârșit mi-am permis să dau drumul la durere, să uit de cicatricile dezamăgirilor din trecut, chiar dacă unele dintre ele au deja mulți ani. Vă puteți imagina toată această viață chinuită și otrăvită de-a lungul anilor?

Acum învăț doar să fac ceea ce  mă face fericit. Învăț să-mi trăiesc viața, și nu cea pe care o așteaptă alte persoane de la mine. Nu trebuie să plac nimănui, nu sunt un dolar!

Trebuie să fiu fericit și să trăiesc în bucurie!

Am renunțaț la îndoieli eterne și la neîncrederea de sine. Am renunțaț la ură pentru totdeauna. Și la criticile constante.  Atât autocritica, cât și critică față de alți oameni. Când îmi spune cineva că nu sunt suficient de bun, zâmbesc. Aceasta este problema lor. Primul meu critic sunt eu însumi.

Nu voi mai permite opiniilor altor persoane să-mi otrăvească viața.

Advertisement

Am renunțat la mine, cel care a fost ieri, și am devenit diferit – încrezător, liber, fericit.

© Articol tradus de Psihologia de Azi

Sursa: cluber