De ce să prețuim durerea și resentimentele în timp ce provoacă mai multă durere? Răspunsul este simplu: oamenii au nevoie de ele pentru a-și „aminti totul” în orice moment. Lucrul amuzant este că, făcând asta, ajung doar să se rănească.
A purta cu resentimente și planuri de răzbunare crezi este foarte distructiv. Dar cu cât faci asta mai mult timp, încercând să stăpânești ura și resentimentele arzătoare, cu atât te distrugi mai mult.
O viață fericită este greu de trăit pentru cei care nu au învățat să renunțe la resentimente. Și acest lucru necesită muncă asupra sinelui, auto-îmbunătățire și cunoaștere a tehnicilor psihologice speciale.
Cei jigniți sunt ca un seif. În acest seif, ei ascund durerea pe care au experimentat-o când au fost trădați. Durerea prin care au trecut pentru că au fost înșelați sau părăsiți. Ei închid cu grijă toate aceste sentimente într-un „seif” pentru că nu vor să uite niciun detaliu din experiențele trecute.
În acest fel, ei transformă durerea în furie. Cert este că durerea dispare în timp, dar furia este opusul. În timp, duce la ură.
Și acolo unde există ură, apare invariabil dorința de răzbunare. Nu se lasă, mănâncă o persoană din interior, de parcă ar putea aduce alinare și alinare de durere.
Când vorbim despre răzbunare, nu ne referim la acțiune directă sau violentă, ci tocmai la dorința ca infractorul să experimenteze o durere similară. Pentru a înțelege cum a fost pentru tine. Trebuie să treacă prin asta, pentru că o merită, în opinia celui jignit.
Iată câteva caracteristici comune ale oamenilor cu resentimente:
Incapacitate de a ierta
Știm cu toții că a ierta nu este ușor. Cu toate acestea, este important să facem acest lucru dacă vrem să continuăm să trăim și să fim fericiți. Când ai în spate un sac uriaș de nemulțumiri, este greu să faci un pas, să nu visezi și să-ți atingi obiectivele.
Oamenii jignit nu vor să ierte și nici măcar nu încearcă. Tot ce fac este să-și hrănească durerea, să reia evenimentul traumatizant din nou și din nou în capul lor. Astfel, nu hrănesc decât disperarea și melancolia.
În timp ce suprimarea resentimentelor nu face decât să adâncească o rană emoțională, iertarea oprește conexiunile neuronale traumatice, reduce stresul și activează zonele de rezolvare a problemelor din cortexul prefrontal, potrivit unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea din Pisa, publicat în revista The Frontiers of Human Neurobiology.
Gândire dihotomică
Ori ești cu mine, ori împotriva mea. Lucrurile sunt fie negre, fie albe. Ori mă ajuți, ori mă trădezi.
Acest mod de gândire se numește dihotomic. Gândirea dihotomică sau alb-negru în psihologie este considerată una dintre distorsiunile cognitive care duc la stres cronic.
Cu alte cuvinte, atunci o persoană percepe o situație fie „extrem de rea”, fie „excepțional de bună”, fără a permite măcar opțiuni intermediare. Adică trece de la o extremă la alta.
Partea cea mai proastă este că oamenii supărați nici măcar nu își dau seama de asta. Ei percep lumea și oamenii din ea exclusiv prin proprii ochelari, ceea ce înseamnă că sunt distorsionați.
Această abordare este considerată singura corectă și este absolut lipsită de flexibilitate. De aceea, oamenii jigniți au mai multe șanse să alunge pe cineva decât să încerce să înțeleagă sau măcar să asculte.
Mândrie
Mândria invadează viața și distruge totul în jur. Oamenii jigniți sunt întotdeauna într-o singură poziție – de apărare și protejare. Chiar dacă nimic și nimeni nu-i amenință.
Ei vor găsi întotdeauna un motiv să fie jigniți și supărați pe tine, indiferent ce spui sau faci. Chiar și cele mai nesemnificative lucruri îi jignesc și sunt percepute ca o încercare de a umili, de a devaloriza și așa mai departe. Se simt cu adevărat rău și răniți. Și chiar se chinuie pe ei înșiși și îi chinuie pe alții.
Mândria, umflată în proporții gigantice, este cea care interferează cu comunicarea cu oamenii. Până la urmă, vor lua totul personal, oricât de mult ai încerca să te convingi de contrariul.
Incapacitatea de a-ți satisface propriile nevoi emoționale și psihologice
Cu toții suntem răniți uneori. Este firesc ca cei care au suferit să provoace sentimente negative. Și ar fi ciudat dacă acest lucru nu s-ar întâmpla.
Este vorba despre reacțiile naturale ale omului. Așa că să te enervezi, să te jignești, să te indignezi și să te enervez în astfel de momente este absolut normal din punctul de vedere al psihologiei.
Cu toate acestea, nu este normal să fii în mod constant supărat pe cei care au cauzat durere, să te oprești asupra evenimentului traumatizant și să-ți reamintești în mod regulat de el. O astfel de stare va provoca doar amărăciune. O lună, un an, o viață întreagă… Atâta timp cât ai destul.
Există o cale de ieșire: să analizezi ce s-a întâmplat și ce ți se întâmplă, să înveți o lecție de viață și să mergi mai departe. A trece mai departe nu înseamnă neapărat să uiți totul și aproape să te îndrăgostești de abuzator. Nu, trebuie doar să renunți la ranchiună.
Nu lăsa resentimentele să ne controleze
De fapt, scăpând de resentimente, scăpăm de emoțiile noastre negative, creând astfel o nouă realitate psihologică. În același timp, învățăm să gândim mai flexibil.
În plus, observându-și sentimentele și emoțiile din exterior, oamenii le acceptă și sunt capabili să le controleze. Adică pentru a suprima furia distructivă.
Cert este că atunci când suntem jigniți și furioși, denaturăm realitatea. Și a trăi într-o astfel de realitate este foarte dificil și dureros.
Nu în ultimul rând, oamenii trebuie să învețe să se concentreze asupra prezentului, nu asupra trecutului. Obsedarea de nemulțumirile din trecut face dificil să trăiești o viață liberă și fericită.
De aceea privirea ar trebui îndreptată doar înainte: gândește-te la noi proiecte, la noi relații. Resentimentul este o groapă fără fund în care nimeni nu merită să trăiască.
Există întotdeauna o cale de ieșire. Viața însăși sugerează o soluție: eliberează-ți toate nemulțumirile. Există nenumărate trucuri psihologice care te pot ajuta în acest sens. Și toate duc la libertate, fericire, liniște și armonie interioară.
