fbpx

Când cineva îți părăsește viața, nu este un motiv să renunți: e un semnal că trebuie să ridici pânzele și să mergi mai departe!

Uneori, oamenii care par atât de dragi și apropiați ne părăsesc viața. Oricât de dureros ar fi, trebuie să te împaci cu asta. Dar gândește-te singur: universul ar permite într-adevăr o astfel de situație dacă nu ai putea trăi fără ei? Dacă ar fi atât de vitali pentru tine?

Așa că nici nu te gândiți să cobori pânzele și să renunți. Nu purta grija celor care pleacă, ci concentrează-te asupra ta, a familiei, prietenilor, colegilor și cunoscuților, asupra energiei pozitive din interior. Nu ești singur sau abandonat. Și ai o forță puternică care poate aduce fericire – aceasta se numește libertate.

Ai capacitatea de a merge mai departe, de a intra adânc în tine și de a deveni cea mai bună versiune a ta. Amintește-ți  că viața nu se oprește o secundă. Prin urmare, este atât de important să învățăm să renunțăm pentru a merge mai departe, pentru a deveni mai buni, pentru a fi fericiți!

În cele din urmă eliberează-te de fantomele trecutului. Din amintiri și regrete că totul ar fi putut ieși complet diferit. Fi optimist.

Universul știe ce este în sufletul tău și de ce ai nevoie cel mai mult. Și lucrează pentru tine – chiar și atunci când nu o vezi sau nu o observi.

Cel mai ușor este să fii trist. Și, de asemenea, îți pare rău pentru tine și stai întins pe canapea. Dar, în acest caz, te cufunzi și mai adânc în abisul energiei negative. Și acesta este drumul către nicăieri. Deci, ridică-ți pânzele și mergi mai departe. Uită-te în jurul tău: nu ești singur sau abandonat. Rudele, prietenii, cunoștințele – acești oameni nu au plecat nicăieri și încă te iubesc la fel. Doar că viața noastră se schimbă, la fel și oamenii din jurul nostru. Când înțelegi acest lucru, va apărea un sentiment uimitor de libertate, un sentiment că poți face orice, totul va funcționa.

Această trăsătură este inerentă aproape tuturor: când ne părăsesc, ne ținem literalmente de trecut cu mâinile și picioarele. Luptăm, luptăm, nu putem ajunge la un acord. Ne fixăm pe persoana care vrea să plece, de parcă ar fi ultima pe această planetă. Undeva în adâncul sufletelor noastre înțelegem că suntem fixați, că este imposibil să trăim așa, dar ne afundăm din ce în ce mai adânc în groapa disperării și depresiei. Ce naiba e în neregulă cu noi?!

Răspunsul este simplu: Ego-ul nostru este atât de absorbit în sine și în durere încât acoperă orizontul oceanului vieții. Aceasta înseamnă că nu mai poți gândi obiectiv, uiți că ești liber să înoți oriunde și cu oricine, uiți că viața reală este acolo – dincolo de orizont.

Da, doare ca naiba să pierzi pe cineva pe care îl iubești, în care ai investit atât de mult, cu care ai visat atât de mult … Nimeni nu neagă. Dar cum pot ajuta lacrimile și grijile în această situație? Și dacă încerci să-ți schimbi atenția spre altceva? De exemplu, asupra ta! Habar n-ai cât de frumos este.

Și vorbesc despre asta nu din auzite, ci pe baza propriei mele experiențe. Când am început să mănânc bine, să ascult muzică și nu veștile groaznice de la televizor, să petrec timp cu prietenii în natură, să cheltui bani pentru masaj, să fac sport în fiecare zi, să renunț la alcool, am simțit o mare ușurare și un val de energie. Întreaga mea viziune asupra lumii s-a schimbat, hobby-urile și stima de sine s-au schimbat.

Cine știe dacă toate acestea mi s-ar fi întâmplat dacă nu aș fi trecut prin experiența dureroasă a despărțirii. Deci, după cum poți vedea, nu era nimic de regretat, totul s-a schimbat în bine. Și anume: în cele din urmă am învățat să investesc în mine. Iubește-te. Deschide-te pe tine și lumea din jurul tău.

Știu cât de greu este să-ți iei rămas-bun când dragostea încă trăiește adânc în inimă. Dar când vei renunța, vei simți cea mai adevărată pace. Îți dai seama că poți fi puternic, curajos și chiar crud în lupta pentru tine. Îți dai seama că îți poți acorda atenție, căldură și dragoste – tot ceea ce altcineva a primit odată.

Când cineva îți părăsește viața, acesta nu este un motiv să renunți. Dimpotrivă: este un semnal că este timpul să ridici pânzele și să mergi mai departe!

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: cluber