Cu toții suntem oameni și acest lucru nu este deloc ușor. Da, nu e atât de ușor să-ți controlezi pornile naturale și emoțiile care sunt greu de ținut în frâu.
Istoric vorbind, multi lucruri în această lume s-au petrecut datorită sau din cauza unor ego-uri, controlate sau mai puțin contralate. Și totuși egoul face parte din existența noastră și nu e deloc ușor să-i ținem piept. Unii nici nu-și doresc asta.
Iată câteva semne care îți vorbesc că egoul nu-ți mai controlează viața:
1. Percepi lucrurile diferit
Ego-ul controlează viața ta. Poate începe să controleze nu numai viața ta, ci și pe tine. Îți va ghida gândurile și te va motiva să iai măsuri.
De asemenea, este mai probabil să regreți tot ceea ce faci dacă ego-ul tău este dictat de acesta. Dar de îndată ce înveți să reziste îndemnurilor tale impulsive, ego-ul tău va începe să dispară.
De îndată ce vei observa că ai început să privești lucrurile altfel și dintr-un alt punct de vedere, îți vei da seama că ego-ul s-a retras.
Ego-ul este un critic avid. Iar capacitatea de a accepta ideile altora și de a vedea lucrurile prin ochii altei persoane necesită abilitatea de a acționa ocolindu-ți ego-ul. Este nevoie de un suflet pentru asta.
Dacă vezi pe cineva făcând lucruri pe care tu însuți nu le-ai fi făcut, dar totuși privești acea persoană cu dragoste și compasiune, atunci ego-ul tău nu mai deține controlul asupra ta. Vezi lucruri în afara învelișului lor fizic. Cauți sens profund în orice. Ego-ul ar numi-o nebunie.
De îndată ce ego-ul tău începe să dispară, vei deveni discernător și mai conștient. Vei vorbi mai puțin și vei asculta mai mult. Ego-ului iubește vorbăria nesfârșită, sufletul vrea să asculte.
Când ego-ul începe să dispară, vei deveni foarte observator. Vei observa totul, inclusiv mintea ta și cum gândește. Vei prelua controlul asupra ei și vei alege singur gândurile tale.
Ego-ul nu va mai avea un cuvânt de spus în deciziile importante de viață, deoarece sufletul tău este acum în control. Te ghidează acolo unde trebuie să fii.
2. Începi să te apropii de oameni.
Când ego-ul meu era umflat, i-am urât pe unii oameni din cauza a ceea ce au spus sau făcut. Mi-am păstrat distanța. Am crezut că emit vibrații de un alt nivel și frecvență decât ei.
Pentru asta am fost considerat ciudat. Știam că eu sunt alesul, iar ei nici măcar nu știau despre asta!
Dar am crescut și mi-am dat seama de umflarea propriului meu ego. Știam că nu poate continua așa. Trebuia să-l împing în fundal, așa că am început să lucrez din greu la el.
Mi-am îmblânzit ego-ul și l-am pus pe scaunul pasagerului, de unde nu se vedea decât spatele. A transferat controlul mașinii numite „viața mea” către sinele lui superior.
Și dintr-o dată, în ciuda faptului că încă eram conștient de cât de special eram un copil, am vrut să mă apropii de oameni. Am vrut să comunic profund cu ei pentru a înțelege cum funcționează mintea lor.
Și sa dovedit a fi uimitor să vezi cum gândesc oamenii. Am putut să înțeleg mai bine de ce fac asta și asta, chiar și lucruri care îmi erau de neînțeles.
După ce mi-am suprimat ego-ul, s-a retras și dorința de a apărea ca altcineva. Am vrut doar să fiu eu însumi, înconjurată de alți oameni. S-a dovedit că oamenilor le place versiunea reală a mea.
A dispărut și obiceiul de a-mi compara viața cu viața celor din jurul meu. Deodată, toți cei din jurul meu au devenit la fel de speciali și unici ca și mine.
Toate acestea nu vin întotdeauna de la sine. A trebuit să muncesc din greu pentru mine. M-am forțat să fiu amabil cu recepționera care m-a enervat cu comportamentul ei nepoliticos pentru că avea o zi proastă.
După ce am încetat să mă supun ego-ului, am devenit mai presus de toate și am învățat să mă pun în locul altor oameni.
Și de fiecare dată când am făcut-o, am dezvoltat compasiune pentru acești oameni. Am devenit mai bun cu oamenii, iar ei au devenit mai buni cu mine.
Când ego-ul tău începe să dispară, îi vezi pe ceilalți ca fiind egali. Zilele în care priveai pe toți cu judecată au trecut.
Începi să vezi o unicitate specială în fiecare persoană. Înțelegi că printre oameni nu există oameni mai mari sau mai buni. Ați acceptat faptul că toți suntem interconectați și facem parte dintr-un singur întreg.
3. Critica ta face loc acceptării
Oamenii care sunt conduși de ego-urile lor au dificultăți în a determina ce este bine și ce este greșit. Ei se uită la felul în care trăiesc alții și nu-l pot accepta.
De aici provine încercările lor pasiv-agresive de a-i forța pe alții să se schimbe. Dar când îi subliniezi unei persoane ce este în neregulă în viața lui, acesta începe să se comporte agresiv.
Dacă ego-ul stă pe scaunul șoferului, devine un critic dur. Devine pompos. Și dacă îl mutați pe scaunul pasagerului, veți începe să priviți cu admirație viețile altor oameni. Nu contează ce fel de viață au, pentru că știi că nu poți judeca o carte după coperta ei.
Nu te mai interesează cine dintre cei din jurul tău s-a trezit deja și cine este blocat în matrice. Ești concentrat doar pe calea ta, realizând că drumul fiecărei persoane este diferit de al tău și acest lucru trebuie respectat.
Nu te interesează cum își trăiesc alți oameni viața, pentru că înțelegi că fiecare dintre ei face tot posibilul, în funcție de ceea ce are.
Nu te mai judeci pe tine și pe alții pentru felul în care trăiesc. Te accepți așa cum ești și încerci să înveți să-i accepti pe ceilalți.
Spre surprinderea ta, realizezi că ai devenit mult mai fericit și mai calm după ce ți-ai relevat ego-ul pe plan secund și ai pus controlul în mâinile tale.
