Scrisoarea unei femei de 83 de ani, adresate prietenei ei:
„Dragă Berta!
Citesc tot mai mult și șterg mai puțin praful. Stau în curte și mă bucur de priveliște fără să-mi fac griji pentru buruienile din grădină. Petrec mai mult timp cu familia și prietenii mei și petrec mai puțin timp la muncă.
Viața trebuie savurată, nu îndurată. Acum încerc să conștientizez aceste momente și să le apreciez.
Eu am încetat să mai economisesc: folosesc porțelanul și cristalul familial cu fiecare ocazie, îmi îmbrac cele mai bune haine chiar și când merg la piață, îmi cumpăr doar parfumuri scumpe.
Cuvintele „într-o zi” și „cândva” își pierd puterea în vocabularul meu. Dacă merită văzut, auzit sau făcut, vreau să-l văd și să-l aud și să-l fac chiar acum.
Sunt curioasă cum ar acționa alții, dacă ar afla că ziua de mâine o să fie pentru ei ultima. Când o să înceteze să ia lucrurile ca atare. Eu cred că ei și-ar suna rudele, prietenii și alte persoane apropiate. Poate și-ar cere scuze pentru toate greșelile pe care le-au făcut față de vechii cunoscuți. Mi-ar plăcea să cred că ei ar merge la un restaurant chinezesc sau în alt loc care i-ar făcea să se simtă bine.
Cred că nu voi ști niciodată acest lucru.
Am fost furioasă că nu am scris toate scrisorile pe care mi le-am propus. Mi-a părut rău că nu am spus îndeajuns de mult soțului și părinților cât de mult i-am iubit.
Încerc din răsputeri să nu amân lucrurile și să nu ezit să fac ceea ce mă poate face fericită. În fiecare dimineață, când deschid ochii, îmi spun că această zi este specială. Fiecare zi, fiecare minut, fiecare secundă este un adevărat cadou din partea vieții.
Viața nu poate fi o petrecere continuă, dar atâta timp cât suntem aici, trebuie să dansăm. “
