Te-ai trezit vreodată într-o situație în care o persoană te tratează ca pe un pion în jocul său de șah, dar în momentul în care decizi că te-ai săturat și pleci, el observă brusc o schimbare în tine?
Dintr-o dată te-ai schimbat și ei nu pot înțelege ce s-a întâmplat. E ca și cum trăiesc în propriul lor mic univers, unde acțiunile nu au consecințe și conștientizarea de sine este un concept străin.
Să recunoaștem – cu toții am întâlnit oameni care, prin alegere sau implicit, prosperă pe egocentrism. Ei lasă în urma lor o urmă de gunoi emoțional, dar cumva, atunci când decizi să te distanțezi de atracția lor, devii un mister pentru ei.
Imaginează-ți că ai de-a face cu un narcisist fermecător de ceva vreme. El a stăpânit arta de a te face să te simți ca un figurant în filmul vieții lui.
Te adaptezi, supraviețuiești și înveți să înfrunți furtuna capriciilor lor. Și apoi vine ziua când te-ai săturat. Decizi să-ți reclami rolul și să ieși din umbra lor. Acesta este un punct de cotitură în care narațiunea se schimbă, nu în lumea lor, ci în a ta.
Oamenii încep să observe schimbări în tine – devii mai fericit, mai încrezător și o aură de eliberare emană din tine. Este ca și cum ai aruncat de pe greutatea lumii și ai pluti pe un nor de autocunoaștere.
Dar iată problema: narcisiștii, mereu prinși în propria lor saga, nu reușesc să conecteze toate punctele. Ei nu pot înțelege că comportamentul lor ar fi putut contribui la schimbarea seismică pe care o văd acum în tine. Ei par să creadă că te-ai trezit într-o dimineață frumoasă și ai decis să devii o persoană complet diferită, exact așa.
Adevărul este că balonul de iluzie a narcisistului îi împiedică să-și dea seama de consecințele acțiunilor lor.
Au stăpânit arta amneziei selective, fără să țină seama de nenumăratele ori în care te-au subminat sau ți-au neglijat sentimentele.
În lumea lor, este imposibil să-ți imaginezi că comportamentul lor ar putea deveni un catalizator al metamorfozei tale.
Și mai nedumerită este tendința lor de a-ți evalua schimbările ca fiind negative. Deodată devii tipul rău din narațiunea lor. Ceea ce ei nu observă este că asertivitatea și stima de sine sunt un răspuns direct la dansul toxic prin care te-au supus. Parcă se uită la o capodoperă și se plâng de cadru.
Este important să înțelegi că eșecul narcisistului de a-și recunoaște rolul în transformarea ta nu face ca creșterea ta să fie mai puțin semnificativă. De fapt, faptul că ai ieșit din umbra lor cu o vigoare reînnoită este o dovadă a rezistenței și puterii tale.
Evoluția ta nu este excentricitatea ta; este o reacție la un mediu care îți suprimă autenticitatea.
Deci, ce concluzie se poate trage din acest dans ciudat al uitării?
În primul rând, recunoaște-ți propria putere și creștere. Sărbătorește schimbările pozitive pe care le-ai făcut și lasă-le să fie o dovadă a rezistenței tale.
În al doilea rând, înțelege că narcisiștii trăiesc într-o lume creată de ei, iar neconștientizarea lor nu este o reflectare a realității tale.
Poate că narcisistul a jucat un rol, dar frumusețea evoluției tale constă în capacitatea de a te ridica deasupra conflictului și de a picta o imagine mai strălucitoare și mai veridică.
La urma urmei, cele mai semnificative schimbări apar adesea atunci când decidem să ne eliberăm de narcisiști.
Așa că continuă să evoluezi, continuă să crești și lasă-i pe narcisiști să se întrebe în ignoranță fericită ce capodopera te-au inspirat din neatenție să creezi.