Capacitatea de a analiza critic și de a dezbate un subiect de discuție complex denotă inteligență. Un om care își susține punctul de vedere va fi întotdeauna apreciat pentru curajul de a-și menține poziția în fața unei idei contrare, însă, în unele cazuri, chiar persoanele care sunt convinse de justețea propriului raționament, sunt privite cu antipatie.
Sunt momente în care, deși știi că ai dreptate, vor exista păreri care să susțină că greșești. Va exista cel puțin o persoană care să fie convinsă de propriul adevăr contrar.
Se pune întrebarea atunci: Poți greși, chiar dacă ai dreptate? Dacă “oponentul” discuției în contradictoriu știe la fel de bine ca mine ceea ce crede, oare cine greșește? Majoritatea ar înclina spre răspunsul: Celălalt!
Cu toate acestea, tendința de a crede că avem dreptate în absolut tot ceea ce susținem, poate arăta egocentrism sau autosuficiență, indiferent ce argumente puternice avem.
Există mai multe situații în care, deși dreptatea pare a fi de partea noastră, trebuie să analizăm situația în profunzime.
În primul rând, pot exista două opinii antagoniste asupra unei probleme și, totuși, ambele să fie corecte. Pare un paradox, însă, de multe ori, oamenii doar au impresia că nu există o soluție comună și cineva trebuie să piardă, când în realitate, discuția se axează pe aspecte diferite ale aceluiași subiect.
De exemplu, o persoana poate afirma faptul că statul nu investește suficient în educație și din acest motiv tinerii nu sunt pregătiți pentru a reprezenta viitorul țării, în timp ce, altcineva ar fi de părere că este inutil să se cheltuie sume considerabile de bani într-un sistem educațional care nu dă randament.
Practic, există o contradicție, întrucât persoana A susține investirea banilor guvermentali în educație, în timp ce persoana B privește sistemul educațional cu suspiciune. Cu toate acestea, ei deși vorbesc despre același subiect ( educația din România ), totuși se referă la probleme total diferite.
Persoana A dorește educarea populației, iar în mintea acesteia probabil există argumente ce vizează rata analfabestismului, abandonul școlar de la vârste fragede şi alte probleme grave ce necesită o rezolvare urgentă, în timp ce, persoana B se gândește la CALITATEA sistemului de exemplu, la subiectele nepotrivite de bacalaureat, la programa școlară sau studiul unor discipline care nu îi ajută pe copii cu nimic în viața practică; pe scurt, la un nivel mai avansat care nu implică adulți care nu știu să citească sau să facă o înmulțire.
Astfel, și A și B sunt convinși de propria dreptate fără să comunice suficient și fiecare având impresia că celălalt greșește.
În al doilea rând, există situații în care nu este necesar a se demonstra că celălalt greșește. Poate că o altă persoană are nevoie de ceva în care să creadă pentru a-şi alina suferința, fără să aibă o bază solidă în ceea ce crede, iar propria ideologie îi dă puterea de a continua.
În astfel de cazuri, nu este deloc empatic să o contrazici, cât timp credința ei nu face rău nimănui și doar îi aduce liniște și pace. Sensibilitatea unui om este mai importantă decât o părere contrară.
A avea dreptate mereu este aproape imposibil, întrucât oricine poate să greșească la un moment dat. Și dacă nu greșești în ceea ce crezi, poți greși oamenii cu care te contrazici. Cineva a spus că “dacă eşti cea mai inteligentă persoană din încăpere, nu te afli unde trebuie.”
Acest lucru nu înseamnă decât faptul că nu ai cum să evoluezi dacă ai întotdeauna dreptate, pentru că nu poți învăța lucruri noi dacă te limitezi la ceea ce știi. Oamenii înțelepți, caută compania oamenilor mai înțelepți decât ei.
A fi inteligent înseamnă a accepta faptul că nu le poți știi pe toate și oricâte argumente există în favoarea ta, pot exista la fel de multe și în cazul celui de lângă tine.
Un om inteligent, pune întrebări înainte de a elabora răspunsuri și este dispus să vadă lucrurile dintr-o perspectivă contrară, fără a fi orgolios.
Atunci când te găsești într-o controversă și vrei să vezi dacă ești condus mai mult de dorința de a câștiga, decât de rațiune , pune-ți următoarele întrebări:
De ce cred ceea ce cred? Mă simt atacat în vreun fel de subiectul discuției și vreau să mă apăr demonstrând contrariul, sau doar vreau să găsim o concluzie obiectivă? Celălalt de ce crede asta și ce are la baza argumentelor sale? Oare deviem de la subiect? Oare are o încărcătură emoțională puternica pentru el?
Cu cât îți pui mai multe întrebări, cu atât vei avea mai multă claritate în final. Este mai de preț să înveți ceva nou decât să ai dreptate. Gândește înțelept!
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
