fbpx

O pildă veche despre povara bunătății: Țăranul care înțelegea graiul animalelor…

Se spune că era odată un țăran care înțelegea graiul animalelor. Acel țăran zăbovea mult în curte doar ca să asculte ce spuneaua acestea. 

Într-o seară, el auzi cum boul se plângea măgarului de soarta sa nedreaptă.

– Trag la plug din zori până-n seară. Indiferent de câte de toridă este ziua, cât de obosite îmi sunt picioarele sau cât de tare apasă jugul pe gâtul meu, eu trebuie să muncesc. Tu ești însă prototipul trândăviei curate. Ești mereu învelit cu o pătură colorată și nu faci nimic mai mult decât să-ți duci stăpânul în locurile în care dorește să meargă. Când nu merge nicăieri, tu nu faci altceva decât să te odihnești și să mănânci toate ziua iarbă proaspătă.

Măgarul în ciuda firii sale capricioase, avea un suflet bun și înțelegea suferința boului.

„- Bunul meu prieten”, răspunse el, „ știu că muncești enorm de ult și vreau să te ajut. De aceea, îți voi spune cum poți să te bucuri de o zi de odihnă. Dimineața, când sclavul vine să te înhame la plug, întinde-te jos la pământ și mugește cât poți să mugești.

Astfel, boul urmă sfatul măgarului, iar a doua zi de dimineața sclavul îi spuse țăranului că boul era bolnav și nu putea fi înhămat la plug.

„- Atunci”, spuse țăranul, „înhamă măgarul la plug, pentru că trebuie să ne continuăm treaba.

Și toată ziua măgarul –  care nu dorise altceva decât să-și ajute prietenul – s-a văzut obligat să îndeplinească sarcina boului. La lăsarea întunericului, când a fost în cele din urmă eliberat din jug, inima îi era copleșită de tristețe, abia se mai ținea pe picioare din cauza oboselii, iar gâtul îl durea cumplit din cauza jugului. Țăranul mai zăbovi puțin prin curte ca să audă ce-și vor spune animalele.

Boul luă primul cuvântul:

– Ești un prieten de nădejde. Datorită sfatului tău înțelept am avut parte de o zi de odihnă.

„ – Iar eu” –  răspunse măgarul, „sunt fraier care încearcă să ajute un prieten, dar sfârșește prin a fi înhămat la jug în locul acestuia. De azi înainte, va trebui să-ți porți singur jugul, căci l-am auzit pe stăpânul nostru spunându-i sclavului că – dacă te mai îmbolnăvești o dată – îl va chema pe măcelar. Și chiar îmi doresc s-o facă, pentru că ești un animal leneș.”

Apoi ei nu și-au vorbit niciodată, iar prietenia lor a luat sfârșit pentru totdeauna.

Morala:

Dacă vrei să ajuți un prieten, fă-o în așa fel încât să nu-ți încarci pe umeri povara lui!

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi