Nu m-am simțit niciodată cu adevărat demnă. Toată viața mea, m-am simțit de parcă aș fi spartă în bucăți. Am iubit cu înverșunare și am simțit dragoste reciprocă, dar persoana pe care o iubeam a fost doar o simplă parte din ceea ce sunt.
Și apoi ai venit tu.
Te-ai uitat la o femeie, ruptă și distrusă, încercând să prospere și m-ai acceptat exact așa cum sunt.
Într-o lume în care am fost întotdeauna prea tare, prea tăcut, prea bine comportat, prea guraliv, întotdeauna prea mult din asta și nu suficient din cealaltă, iubirea ta a fost necondiționată.
Spre deosebire de fantomele din trecutul meu, nu mă faci niciodată să mă simt mică. De fapt, tu crezi atât de mult în mine încât sunt invincibilă. Nu îți dorești să fiu mai mult sau mai puțin – îmi iubești toate părțile mele.
Prețuiești atât calitățile mele strălucitoare, cât și defectele mele cele mai adânci. Nu te intimidezi de femeia puternică care am devenit, o îmbrățișezi, o susții și o încurajezi să fie mai feroce ca niciodată.
Dragostea ta servește ca o armură protectoare în jurul inimii mele, ținând departe întunericul lumii. Mă umpli de lumină și iubire și de un optimism pe care nu l-am mai simțit de foarte mult timp.
Prin toată încurajarea, iubirea și lumina ta, mi-ai amintit cum să mă iubesc. M-ai învățat că sunt curajoasă, bună și demnă de mai mult decât am acceptat toată viața mea. Sunt capabilă să iubesc necondiționat și să accept acea iubire în schimb.
Nu-ți iei niciodată meritul pentru locul în care mă aflu, deși cu siguranță meriți. Cu umilință, îmi spui că sunt mai puternică decât știu, că sunt mai înțeleaptă decât cred și că am mutat mulți munți în viața mea.
Tu ești steaua care îmi luminează viața, strălucind ca centura lui Orion, aducându-mi aminte că există lumină la capătul tunelului.
În mijlocul întregului haos al lumii, mă ții de mână în timp ce pășim în necunoscut.
Nu știu cum să scriu un cântec de dragoste, dar sper că aceste cuvinte sunt suficiente.
