Cu cât ne îndreptăm mai departe pe calea vindecării, cu atât ne dăm seama că toți avem temeri și răni care ne influențează comportamentul.
De asemenea, înțelegem că unii oameni pur și simplu nu vor să fie vindecați. Nu contează cât de mult îi iubim sau cât de mult încercăm să-i ajutăm. Ei vor continua să evite vindecarea pentru că sunt prea speriați pentru a face față emoțiilor.
Această realizare poate fi foarte dureroasă și confuză. Uneori chiar încercăm să recreăm „vremurile bune” când nu eram atât de conștienți de noi, astfel încât relația să nu se schimbe. Cu alte cuvinte, ne punem jos pentru a-i face pe ceilalți să se simtă confortabil.
Problema este că ne face să ne simțim nefericiți.
Din fericire, există o altă cale. O cale care ne permite să rămânem fideli nouă înșine și să ne conservăm energia.
Dar mai întâi trebuie să-ți pui două întrebări foarte importante.
Ce prețuiești cel mai mult?
Fii sincer cu tine și definește clar ce este important pentru tine. Sunt aceste relații mai importante decât creșterea ta personală?
Ai alege să rămâi în această relație și să-ți întârzii călătoria către vindecare? Sau preferi să-ți folosești călătoria de vindecare pentru a-ți îmbunătăți viața și a construi relații mai sănătoase?
Dacă ai răspuns „vindecarea mea este mai importantă”, felicitări! Ești pe drumul cel bun. Dacă încă nu ești pregătit să-ți prioritizezi creșterea personală, trebuie să schimbi ceva.
Este pentru că aveți nevoie de validare externă?
Este pentru că nu vrei să provoci conflicte?
Este pentru că nu știi să te ridici?
Oricât de contraintuitiv ar părea, adevărul este că odată ce începi să prioritizezi, majoritatea relațiilor tale se vor îmbunătăți. Iar cele care nu se îmbunătățesc pur și simplu nu sunt menite să rămână în viața ta.
Cu toate acestea, vei putea acorda prioritate doar atunci când simți că ești demn de a fi prioritatea ta principală. Și nu poți stabili limite decât atunci când te simți demn să le stabilești.
Dacă încă ai convingeri subconștiente precum „nevoile mele nu contează” sau „Nu merit să stabilesc limite”, atunci nu vei avea ceea ce este necesar pentru a stabili limite – pentru că te vei sabota de fiecare dată când trebuie să o facă.
Ce ești dispus să înduri?
Odată ce te simți demn să faci din creșterea ta personală o prioritate, vei fi gata să obții claritate cu privire la ceea ce poți face pentru a construi o relație în care să te simți iubit, respectat și sprijinit.
Aceasta înseamnă să te gândești la ce vei tolera și ce nu vei tolera, cine te drenează și cine te susține, ce poți face pentru a te proteja de cei care te secătuiesc.
Dacă ai fost pe placul altoraa toată viața, probabil că nu ai idee care sunt granițele sau cum să le stabilești. Permite-mi să-ți spun pe scurt despre asta.
Granițele tale sunt limitele tale. Ele îți permit să te exprimi, să fii asertiv și să-ți îndeplinești propriile nevoi, făcându-le cel mai bun instrument împotriva oamenilor care profită de bunătatea ta.
Granițele vin în mod natural oamenilor care au atașamente sigure și își cunosc valoarea. Cu toate acestea, dacă ai crescut într-o familie închisă, disfuncțională, nu ai fost învățat mecanisme de adaptare sănătoase și cu siguranță nu ai fost învățat să te ridici pentru tine.
Vestea bună este că poți oricând să înveți cum să o faci.
Câteva exemple de limite:
Prietenii tăi continuă să-și arunce problemele asupra ta. Ei nici măcar nu-ți ascultă sfaturile – ei continuă să arunce totul asupra ta pentru a se face temporar să se simtă mai bine. În această situație, o limită bună ar fi expresia: „Îmi pare rău, dar nu am spațiu mental și emoțional să mă ocup de asta chiar acum” sau „Mi-ar plăcea să te ajut, dar ți-am spus deja opinie pe această temă”.
Îți prețuiești spațiul personal și ai nevoie de timp singur pentru a-ți procesa emoțiile și a te reconecta cu intuiția ta. Dar prietenul tău nu recunoaște această nevoie și continuă să se forțeze asupra ta. Pentru a-ți satisface nevoile emoționale, ai stabilit o limită: „Hei, nu am timp acum, dar mi-ar plăcea să vorbesc cu tine. Am putea aranja întâlniri sau apeluri telefonice în avans? Astfel îmi pot organiza viața și găsește timp pentru tine”.
Este important să reții că succesul limitei tale nu se măsoară prin reacțiile oamenilor, ci prin curajul și persistența ta.
Din păcate, nu toată lumea va răspunde bine la limitele tale. De fapt, mulți nu vor face asta pentru că personalitatea ta altruistă le-a fost convenabilă. Dar asta e problema lor, nu a ta.
Adevărul trist este că nu poți controla dacă oamenii îți acceptă sau nu limitele. Singurul lucru pe care îl poți controla este modul în care te exprimi și ce faci pentru a-ți îndeplini nevoile.
Este adevărat că oamenii pe care îi iubești devin agresivi și lipsiți de respect atunci când vorbești despre limitele tale, dar în cele din urmă nu reacția lor determină cât de reușite sunt granițele tale, ci capacitatea ta de a rămâne pe pământ și fidel cu tine însuți.
Nu poți schimba oamenii, dar poți influența modul în care aceștia te tratează stabilind limite și anunțându-le ce vei tolera și ce nu vei tolera.
Oamenii maturi emoțional îți vor respecta limitele și își vor ajusta comportamentul în consecință. Ei vor empatiza cu tine și îți vor admira determinarea. Pe de altă parte, oamenii imaturi din punct de vedere emoțional se vor simți amenințați de limitele tale.
Atunci vei ști că faci ceea ce trebuie.