fbpx

Nu există o singurătate mai rea decât o relație cu un om gol

Există multe tipuri de singurătate. În unele cazuri, ne permite să ne cunoaștem mai bine pe noi înșine și să învățăm să ne ascultăm vocea interioară. Acest tip de singurătate ne învață să fim fericiți.

Dar în lume există o altă singurătate, care este la fel de distructivă și periculoasă pentru orice persoană – atunci când ne petrecem viața cu oameni care sunt semnificanți pentru noi, dar în același timp nu sunt altceva decât „manechine”.

Desigur, îi prețuim, pentru că noi înșine am decis să construim relații cu ei, să petrecem timp cu ei, să împărtășim emoții și sentimente puternice. Dar mai devreme sau mai târziu, în astfel de relații, vine un moment în care realizarea este că acestea aduc doar dezamăgire în viața noastră, iar acest lucru ne face să suferim.

Alexandru Dumas a spus că tatăl său s-a plâns în mod constant de oamenii pustii: „Mulţi oameni care fac zgomot sunt goi pe dinăuntru”.

De aceea, „manechinele” nu trec neobservate prin viața noastră, lăsându-și amprenta asupra ei.

Și iată cum să caracterizezi o astfel de persoană:

1. Lipsa de reciprocitate emoțională

Nu sunt capabili să simpatizeze cu ceilalți sau să înțeleagă părerea unică a unui străin. Ei au grijă numai de propriile nevoi și, prin urmare, încearcă să-și atingă scopul, fără să acorde atenție consecințelor acțiunilor lor asupra celorlalți.

Oamenii pustii nu pot fi numiți buni ascultători. La rândul său, acest lucru nu le permite să se deschidă în fața interlocutorului. Dacă, într-o oarecare măsură, se întâmplă acest lucru, atunci doar de dragul realizării propriilor obiective.

2. Nevoia de suprimare și comunicare cu cineva emoțional

De regulă, oamenii goi se descriu foarte simplu: lipsa fericirii în viață. Pur și simplu trag șirurile și îi influențează pe ceilalți să-și umple golul fără fund cu ceva. „Manechinele” își ascund propriile defecte, manipulând emoțiile altor oameni. Nu sunt conștienți de generozitate, altruism și bucurie.

Adesea se aruncă de la o extremă la alta, trăind după principiul „totul sau nimic”. Acest lucru poate fi văzut în exemplul manifestării lor de iubire excesivă de dragul de a-și satisface nevoile sau indiferența completă, atunci când o astfel de nevoie este satisfăcută, se  ascunzând sub pretextul singurătății emoționale.

Cu oamenii pustii sunt posibile doar relații imature. Nu-ți permite să devii apă care le umple, o scânteie care zilnic le aprinde fericirea trecătoare, o lampă care le luminează singurătatea. Până la urmă, numai tu vei suferi din asta.

Prin urmare, este important să fii mereu sincer cu tine însuți. Fă-ți timp și efort și decide dacă ai nevoie de această relație. Trebuie să avem grijă de viața noastră de zi cu zi, păstrând echilibrul intern și propria noastră integritate.

Nu fi ca oamenii goi și nu acționa ca ei. Fii întotdeauna cinstit și combate cuvintele și situațiile, făcând să fie clar ce fel de persoană ești și cum te definești pe tine.

Nu ești o creatură goală. Ai sentimente și nevoi emoționale care trebuie amintite și care trebuie îndeplinite. În caz contrar, nimic nu poate fi schimbat. Gândește-te care va fi următorul tău pas.

Nu există singurătatea mai proastă decât relațiile cu oamenii care ne oferă o afecțiune fără formă și vagă și se oferă să trăim în lumea lor goală.

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: cluber