fbpx

Poate că nu e vina ta că te simți rău, dar este responsabilitatea ta să te vindeci

„Nu criticul este cel care contează, nu cel care stă pe margine şi care arată cu degetul la cum s-a împiedicat omul puternic, ori cum ar putea cel care face un lucru să-l facă mai bine. Meritul este al celui care se află în arenă, al celui care greşeşte şi ratează în mod repetat, al celui care cunoaşte entuziasmul şi devoţiunea şi care se dăruieşte unei cauze care merită efortul, al celui care, în cel mai bun caz, cunoaşte triumful unei mari realizări, iar în cel mai rău caz, eşuează după ce a îndrăznit ceva extraordinar; al omului care ştie că locul său nu este alături de acele suflete slabe şi reci care nu vor cunoaşte niciodată nici victoria şi nici înfrângerea.” – Theodore Roosevelt

 

Fiecare dintre noi își poartă propria povară emoțională. Cu toții am fost răniți fie în copilărie, fie în adolescență, sau poate chiar în perioada maturității. Cu toții avem supărările, frustrările și dezamăgirile proprii. Aceasta e o legitate fundamentală a vieții, pe care nu o putem evita: noi rănim și tot noi ne lăsăm răniți.

Cu toate acestea, însă, viața merge înainte.

Nu e o soluție valabilă să ne lăsăm prinși în acest ciclu de dureri spirituale și să ignorăm partea frumoasă, pozitivă a vieții. De regulă, asimilăm această lecție odată cu maturizarea.

Anume în această perioadă, reanalizându-ne viața de până acum, ne dăm seama că toți suferă, toți au perioade emoționale proaste și toți trec prin acest ciclu infinit de incertitudini numit viață. Dar în același timp, toți mai trăiesc și momente remarcabile de fericire, satisfacție, bunătate, dragoste, succes, etc.

Existența noastră rămâne a fi asimetrică, neomogenă și haotică.

Totuși, nu putem aștepta momentul în care această dezordine se va transforma în ordine de sine stătător. Acest moment, pur și simplu, nu va avea loc niciodată, dacă nu vom fi noi cei care vor lua atitudine și îl vor crea. Adevărul este că putem aștepta fără a întreprinde nimic, de fapt, doar că suferința noastră nu va fi ameliorată în acest fel.

Dimpotrivă, o vom amplifica grandios; ne vom simți umili și neputincioși în fața soartei, care se va juca cu noi într-un joc dur al violenței; vom primi lovituri în continuu, fără a încerca măcar să le evităm sau să înțelegem de unde vin.

Într-adevăr, fiecare dintre noi se poate simți rău la într-o perioadă sau alta a vieții. Inevitabil. Totuși, rămâne a fi responsabilitatea noastră să ne vindecăm. Căci dacă nu o facem noi, atunci cine?! Mai mult de atât, vindecarea are loc anume atunci când suntem conștienți de prezența unei probleme și de necesitatea acționării împotriva ei.

Prin simpla decizie de a schimba mersul lucrurilor în direcția pe care noi înșine ne-o dorim, procesul de vindecare începe!

Prin urmare, un om matur și independent este cel care își asumă responsabilitatea pentru ceea ce gândește, face, vorbește și simte. El are rănile lui și e conștient de faptul că încă mai urmează să fie rănit de nenumărate ori de-a lungul vieții. Dar el alege să nu se lase pradă emoțiilor negative și  gândurilor excesive la vremurile întunecate.

Dimpotrivă, el alege să se concentreze pe lumină, pe părțile frumoase ale personalității și vieții lui. El mai de sine stătător cercetează și alte metode prin care ar putea să treacă completamente peste durerile din trecut și să trăiască o viață deplină și satisfăcătoare. Și asta pentru că el știe că e responsabilitatea lui față de el însuși să o facă.

Dacă vrei să te vindeci spiritual, iartă-te pe tine și pe oamenii din viața ta pentru calitatea de a fi imperfecți, acceptă dezordinea care te-ar putea debusola uneori și învață să cauți soluții, și nu vinovați ori de câte ori te confrunți cu o nouă provocare existențială.

În acest fel, indiferent dacă o să fii satisfăcut sau nu de viața pe care ai trăit-o, cel puțin o să-ți fii recunoscător pentru prezența, curajul și efortul pe care le-ai depus în drumul tău spre vindecare.

Vei ști că ești un om de calitate.

Vei ști că ai trăit o viață plină de sens!

Daniela M.

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi