fbpx

Lumina unei personalități strălucitoare atrage moliile. Și vampirii.

“Povestea spune că, odată, un șarpe urmărea un licurici. După multe zile de urmărire neîntreruptă, licuriciul, obosit, se oprește și-i zise șarpelui:

-Pot să-ți pun trei întrebări?

-Nu sunt obișnuit să răspund nimănui – zise șarpele – dar cum urmează să te mănânc, sunt într-o dispoziție generoasă, poți să întrebi!

-Fac parte din hrana ta zilnică?

-Nu! răspunse șarpele.

-Ți-am făcut vreun rău?

-Nu, sigur că nu!

-Și-atunci, de ce vrei să mă mănânci? întreabă exasperat licuriciul.

-Pentru că nu suport să te văd strălucind! răspunse încordat șarpele…

Morala: când luminezi pe drumul tău, dai lumină și celorlalți, și asta deranjează lighioanele care pândesc în penumbră.”

Șerpii care mănâncă licuricii nu înțeleg că vor rămâne în întuneric pentru totdeauna.

La fel sunt și oameni care trăiesc în mizerie. Să nu încetezi niciodată să fii tu însuți, să luminezi cu lumina ta, chiar dacă îi enervează pe cei care trăiesc în întunericul total.

În multe ocazii ți se poate întâmpla să întâlnești oameni care te critică, te condamnă, te etichetează, deși nu le-ai făcut niciodată nimic greșit și, în ciuda faptului că ai fost doar amabil cu ei. Și toate acestea se întâmplă pentru că, la fel ca licuricul, ai lumina ta interioară și îți lumineazi calea ta și a celorlalți umblă în întuneric.

Strălucești mai mult decât alții, ca un licurici în noapte și acest lucru este greu de suportat pentru unii oameni, pentru că ei nu au acea lumină interioară, acea strălucire proprie și suferă văzându-te cum strălucești.

Advertisement

 

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi