fbpx

Iata de ce dintr-o dată a început să-ți fie dor de mine

Pentru că nu te-am mințit niciodată. Nu ți-am spus niciodată că nu sunt cine sunt cu adevărat, nu am fugit niciodată de întrebările tale, nu am spus niciodată nimic din ce nu credeam. Am fost întotdeauna sinceră cu tine în legătură cu toate și nu trebuia niciodată să-ți faci griji că te-aș înșela, pentru că ai avut încredere în mine.

Pentru că nu te-am dus pe căi greșite. Nu ți-am spus că sunt gata când nu a fost așa, nu ți-am promis nimic, din ce nu aș putea îndeplini. Nu am vorbit niciodată despre viitorul pe care nu l-am văzut și niciodată nu m-am jucat nici cu inima, nici cu mintea ta. Știai că cuvintele mele vor fi întărite de acțiuni și știi că, alături de tine, mi-am păstrat întotdeauna cuvântul.

Pentru că am fost acolo. Puteai să mă suni seara târziu, să-mi povestești despre un eveniment mare la serviciu, despre probleme în familie, am fost alături de tine în zilele plictisitoare și serile singuratice. Am fost cu tine în timpul conversațiilor dureroase și în timpul tăcerii. Am fost întotdeauna alături de tine când aveai nevoie și nici nu trebuia să mă întrebi despre asta.

Pentru că te-am făcut să râzi. Când erai obosit sau nu aveai chef, ți-am trezit râsul. Te-am făcut să râzi cu mine și am râs cu tine. Chiar dacă eram tristă, tot îți trezeam râsul.

Pentru că te-am înțeles. Am înțeles aspectul tău sumbru, zâmbetul tău fals, modul în care te miști atunci când ești emoționat și când ești relaxat. Am înțeles calmul înaintea furtunii, am înțeles nevoia ta de spațiu. Te-am înțeles și nu aveam nevoie de explicații.

Pentru că am fost refugiul tău. Am fost ceea ce te-a distras de la lumea ta sumbră. Am fost un mesaj dulce în mijlocul unei zile lucrătoare. Am fost un apel de susținere dimineața înainte de prezentare, eram nopți relaxante, eram zilele în care ne culcam toată ziua în pat și nu făceam nimic, eram zâmbetul de care ai nevoie pentru a nu înnebuni.

Pentru că te-am iertat. Ți-am iertat neatenția, egoismul, îndepărtarea, cuvintele tale dure și faptul că uneori nu m-ai putut înțelege. Te-am iertat pentru acele lucruri pentru care nu te-ai simțit vinovat și te-am iertat pentru toate lucrurile pe care le-ai putea face, dar am decis altfel. Chiar te-am iertat.

Pentru că te-am acceptat. Felul în care ai fost cu adevărat, te-am acceptat așa cum erai în spatele măștii. Am acceptat întunericul, slăbiciunil și nesiguranța ta. Te-am acceptat din toată inima; chiar și când era imposibil să te accept, te-am acceptat.

Pentru că te-am lăsat să pleci și trăiasc mai departe. Nu mai sunt a ta, nu te mai poți apropia de mine, nu mă mai poți suna în toiul nopții, nu mă poți suna pentru cină, nu poți vorbi cu mine când ai probleme și nu mai poți conta pe mine. Îți este dor de mine pentru că știi că voi găsi pe cineva mai bun decât tine.

Pentru că EA nu sunt EU. Ea nu înțelege aluziile tale subtile sau misterul tău. Ea nu înțelege simțul umorului sau sarcasmul tău. Nu te atrage să vorbești despre ceea ce te deranjează și nu știe cum să te mângâie. Nu știe să te facă să zâmbești și nu știe să te iubească.

Advertisement

Îți este dor de mine pentru că înțelegi în sfârșit cum te-am iubit și începe să ajungă la tine că poate nimeni nu te va iubi așa cum te-am iubit.

© Articol tradus de Psihologia de Azi

Sursa: cluber