De obicei, aceste două trăsături nu merg mână în mână. Chiar și cumva nu se potrivește că cineva puternic și persistent, cineva care este capabil să facă față tuturor, poate fi în același timp cel care zace în miezul nopții, incapabil să adoarmă, îngrijorându-se de ceea ce s-a întâmplat în acea zi.
Ne obligă să ne punem mască și să nu lăsăm pe oricine să ne vadă sau să ne înțeleagă. Acest lucru ne face, de fapt, să ducem o viață dublă și poate părea că ne ascundem adevărata identitate.
Ne îngrijorăm constant dacă cineva este supărat pe noi, dacă vom supăra pe cineva cu unele dintre acțiunile sau deciziile noastre.
Simțim constant că facem ceva care ar putea răni sentimentele altora. Avem mulți prieteni și suntem gata să stăm în spatele lor, dar asta nu înseamnă că ceea ce fac ei nu ne doare.
Când cineva face ceva care ne întristează, știm cum să nu ne arătăm adevăratele emoții.
Cuvintele ne rănesc mai mult decât arătăm. Ținem, nu arătăm că ceva ne deranjează. Ne prefacem că nu auzim sau observăm cuvinte dureroase, dar în interiorul nostru totul doare. Ne obligă să ne ocupăm de totul singuri și rareori să ne dezvăluim sentimentele altora.
Ne este greu să înfruntăm direct ceea ce ne doare.
De obicei noi suntem cei la care se adresează pentru sfat, sprijin. De obicei, încercăm să menținem întregul grup de prieteni împreună, să-i împăcăm pe toți. Deci, cum putem spune cuiva că a făcut ceva greșit? La urma urmei, trebuie să fim puternici, trebuie să înduram totul. Noi suntem cei care punem ordine în viața altcuiva, sacrificându-i pe a noastră.
Rareori ne arătăm lacrimile, dar plângem singuri cu noi înșine.
Rămânem puternici când toți ceilalți sunt slabi. Suntem mereu gata să dăm un umăr prietenos. Noi suntem cei care suntem mereu aproape de cei care au nevoie de noi.
Drept urmare: nu știm cum putem noi înșine să plângem și să arătăm emoții acestor oameni care aleargă la noi pentru ajutor. Prin urmare, trebuie să plângi doar pentru tine. În mașină, sub duș, în pat.
Ne este greu să lăsăm oamenii aproape de noi.
Ne este greu să ne deschidem sentimentele, emoțiile, ne este greu să spunem ceea ce vrem să spunem. Ne punem masca pentru a evita conflictul, pentru a nu-i supăra pe alții, ceea ce face si mai greu să lași pe cineva să intre în sufletul tău. Totul este complicat atunci când ne prefacem că totul este bine, dar de fapt se rupe în interiorul nostru.
Avem nevoie de oameni care să aibă răbdare cu noi.
Nu toată lumea ne poate înțelege. Este așa greu. Noi înșine uneori nu suntem siguri de gândurile și sentimentele noastre. Prin urmare, prietenia și relațiile cu noi s-ar putea să nu fie cele mai ușoare, dar dacă ai răbdare, te va răsplăti pe deplin.
© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi
