fbpx

Viața după despărțire. Cum să treci peste acele zile triste și să nu repeți greșelile din trecut

Despărțirea este sfârșitul unei relații. Și de multe ori sfârșitul unei relații este mult mai greu de acceptat. 

Principala dificultate într-o despărțire este despărțirea psihologică. Deși te desparți fizic de cineva, nu ești gata să te desparți și emoțional. Principala sarcină a terapiei în cazul despărțirii de un partener este cea de a trăi procesul de despărțire și de a construi noi sensuri de viață.

Fiecare din noi am trecut prin relații dificile, prin povești de dragoste incomplete. Pentru mulți dintre noi, despărțirile au fost traumatizante. Am rămas cu o dependență emoțională puternică față de foștii parteneri pe care acum nu știm cum să o depășim. Am rămas cu un set întreg de emoții și sentimente: furie, frică, rușine, vinovăție, decepție…

Am rămas cu senzația abandonului, dezamăgirii, cu sentimentul de golire interioară și pierderii sensului vieții, cu depresie… Nimic surprinzător, de altfel.

Care sunt greșelile tipice pe care le fac partenerii când se despart?

Viața fără relație.

Uneori, în rezultatul unei despărțiri traumatizante și având parte de suferințe interioare, o persoană decide că asta a fost o experiență prea dură pentru el, că îi este de ajuns și cel mai bine ar fi să nu mai aibă relații serioase. O asemenea experiență îl poate face să accepte poziția precum că: toți bărbații sau toate femeile sunt la fel. Iată că de aici apare și indiferența față de relațiile serioase și neîncrederea în ele.

Înțelegere prematură și iertarea.

Se întâmplă adesea ca, după ce a încercat să înțeleagă, să ierte, să elibereze, într-o situație de despărțire o persoană încearcă să înțeleagă fostul partener și să ierte. Cu toate acestea, o astfel de iertare este prematură. Iertarea și acceptarea sunt un proces complex format din mai multe etape, în care nu este implicată latura emoțională a personalității.

Emoțiile și sentimentele naturale pentru astfel de situație este oprit și blocat, iar adevărata experiență a unei despărțiri devine imposibilă. O astfel de persoană trebuie să depună maxim efort pentru a evita astfel de sentimente și pentru a nu le întâlni.

Evadarea într-o nouă relație.

Aceasta este o greșeală destul de tipică și frecventă într-o despărțire. Persoana încearcă să evite urmările dureroase ale unei despărțiri și încearcă să evadeze într-o nouă relație. Această tactică este defavorabilă din 3 puncte de vedere: sentimentele care însoțesc această situație nu există, pentru că nu există o despărțire ca atare.

În al doilea rând, persoana are toate șansele să repete aceleași greșeli ca în relația precedentă. În al treilea rând, implicarea în noua relație poate fi prea bruscă, fără a trece prin etapa de testare a noului partener.

A trăi viața fostului partener.

Într-o astfel de despărțire, persoana nu poate elibera din minte fostul partener. De cele mai multe ori, energia proprie este cheltuită pentru urmărirea acțiunilor și evenimentelor fostului partener: cu cine trăiește, cum trăiește, la ce se gândește…

Din punct de vedere psihologic, despărțirea nu a avut loc. Persoana în cauză continuă să trăiască viața fostului său partener, iar timp și energie pentru viața proprie nu mai rămâne. De aici și micile șanse să întâlnească un nou partener de viață, pentru că sufletul său este încă ocupat de fostul.

Trecutul.

În astfel de cazuri, persoana trăiește în trecut: amintiri, evenimente din trecut. Timpul pare să se oprească în loc și toată energia vieții sale este îndreptată în trecut. Această persoană nu mai are nici prezent, nici viitor. Fizic, această persoană merge, vorbește, muncește, dar psihologic viața sa se oprește.

Deprecierea partenerului.

Această strategie acționează ca un mecanism de apărare într-o despărțire. Doar că este ceva temporar. A deprecia un partener înseamnă a parcurge acea parte din viață trăită cu el, experiența căpătată în această perioadă. Doar că a deprecia pe cineva înseamnă a te deprecia pe sine, acea parte care a fost pozitivă în acea relație.

O viață pentru copii.

Iată încă o strategie de viață a unei despărțiri incomplete, în care o persoană se fixează pe funcția de părinte. Toate celelalte fațete ale identității de sine sunt îngropate. Toată energia care ar fi putut fi utilizată în construirea unei relații puternice, este investită în copii, ceea ce duce la o relație părinte-copil.

Răzbunare.

O persoană cu o astfel de atitudine este direcționată activ spre viitor. Nu se oprește în loc, dar face totul pentru a obține schimbări majore în viața sa și vrea să atingă cât mai multe obiective noi.

Doar că semnificațiile vieții acestei persoane sunt construite pe motiv de a-i dovedi fostului partener că a greșit, că despărțirea lor a fost greșită. Această persoană mereu va trăi întreaga viață cu dorința de a demonstra și arăta valoarea sa.

Pentru a putea ieși cu brio dintr-o relație, trebuie să recunoaștem și să acceptăm realitatea relațiilor din trecut. Să recunoaștem lucrurile bune care au fost și să mulțumim fostului pentru ele. Să spunem adio și să abandonăm toate așteptările. Despărțirea de cineva înseamnă a descoperi ceva nou în propria persoană.

Uneori, pentru a ne aminti de noi înșine, trebuie să ne descoperim, să găsim noi valori și noi semnificații. Despărțirea este sfârșitul unei relații, nu a cuiva, de aceea oamenii trebuie să trăiască și să creeze, să-și facă planuri, să iubească.

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: psychologyjournal