De ce uneori este mai bine să asculți decât să vorbești

Ascultarea este o formă de respect pentru persoana cu care interacționezi, având un rol deosebit de important în procesul de comunicare.

Deși pare simplu de realizat, ascultarea este de cele mai multe ori dată la o parte, majoritatea dorindu-și să vorbească despre sine, fără a mai lua în seamă ce are și celălalt de spus.

Într-adevăr, este minunat să spunem ce simțim și să ne facem auziți, însă nu trebuie să uităm faptul că persoana care ne ascultă merită același respect și încurajare de a spune ce gândește, indiferent dacă noi suntem sau nu de acord cu subiectul dezbătut.

A asculta nu este întotdeauna atât de ușor pe cât pare, mai ales atunci când sunt implicate trăiri și emoții puternice. Într-o ceartă, spre exemplu, pare destul de greu să ne lăsăm sentimentele la o parte și să ne concentrăm exclusiv pe ceea ce simte cealaltă persoană.

Însă, prin exercițiu și autosugestie putem renunța la ego și la nevoia de a ni se confirma propria noastră dreptate, căutând să ascultăm și să vedem partea de dreptate a celuilalt.

A asculta implică sacrificarea egoului și a dorinței personale de a lua cuvântul și de a conduce conversația. Motivul pentru care nu ascultăm, de cele mai multe ori, cu adevărat, este faptul că orgoliul și argumentele personale ne conving de justețea propriului raționament, lăsându-ne falsa convingere că există un singur adevăr într-o dispută, că o contradicție trebuie să aibă un învingător și un învins…

Totuși, DOI oameni pot avea dreptate chiar dacă se contrazic, fără a fi nevoie că cineva să piardă. Aceștia fie se pot referi la aspecte diferite ale aceluiași subiect, astfel că relatările par să nu corespundă, fie pot atribui o însemnătate diferită unui concept.

Pentru unii oameni o lovitură adusă religiei nu înseamnă prea mult, deoarece nu prețuiesc religia respectivă sau nu au același sistem de valori, în timp ce pentru alții, care au trăit într-un context de viață diferit, poate avea o greutate imensă.

Mai mult decât atât, comunicarea este adesea împiedicată și de sensurile diferite pe care le atribuie fiecare persoană unui cuvânt, unei fraze sau unei anumite tonalități prin care acestea au fost exprimate.

Studiile au arătat faptul că există peste 14.000 de sensuri diferite pentru un număr de doar 500 de cuvinte utilizate cel mai frecvent.

Faptul că putem interpreta o frază spusă de altcineva într-un mod eronat nu este deloc surprinzător.

De exemplu, afirmația că un copil este RĂU, având sensul de „neascultător”, poate fi interpretată altfel, de cineva care, în general, atribuie adjectivului „rău”, sensul de „viclean”. Cu toate acestea, un copil care nu își ascultă părinții uneori când îl roagă să spele vasele, nu înseamnă neapărat că este și viclean.

Comunicarea poate fi dificil de realizat în absența înțelegerii corecte a mesajului transmis.

Din acest motiv, pentru a evita orice fel de neînțelegere, cea mai bună soluție este ascultarea reflexivă. Aceasta presupune atenție (neîntreruptă de gânduri sau de pregătirea unui contraargument), respect și chiar întrebări ajutătoare menite spre a clarifica cele spuse.

O metodă excelentă prin care ne putem asigura că am înțeles corect mesajul celuilalt este parafrazarea a ceea ce ni s-a spus și chiar prezentarea unui mic rezumat, având intenții sincere, fără să o facem mecanic, doar pentru a-i arăta că știm ce a vrut să spună.

Totodată, capacitatea de empatie este indispensabilă în cadrul unei conversații. Nu este de ajuns să auzim ce ni se spune. Trebuie să ascultăm, înțelegând ceea ce simte celălalt cu adevărat; să mergem în pantofii lui pentru o clipă.

Ascultarea este prețioasă, având puterea de a anticipa și preveni un potențial conflict, de a crea legături autentice și de a apropia oamenii la un nivel profund. Atunci când ascultăm, dăm dovadă de înțelepciune. 

Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima