Există ceva ce știu de mult timp, ceva ce din ce în ce mai mulți clienți aduc în discuțiile cu mine și ceva despre care ar trebui să scriem mult mai des decât o facem acum.
Iar lucrul acesta este: tot stresul, toată epuizarea, toate problemele de sănătate mentală – nu sunt vina ta. Nu este responsabilitatea ta, nici măcar nu depinde de tine.
Pe scurt, creierul nostru nu este construit să facă față vieții moderne. Pur și simplu nu a evoluat suficient încât să gestioneze cererile, distragerile și deciziile continue cu care societatea noastră ne bombardează zi de zi. În sfârșit, și cercetările psihologice confirmă acest lucru.
Un studiu recent, publicat în revista Behavioural Sciences, scoate în evidență un dezechilibru uriaș între mediul pentru care ne-am dezvoltat, ca oameni, și mediul în care trăim astăzi.
Poate că nu este de mirare că această nepotrivire evolutivă declanșează multe dintre problemele noastre psihice. Creierul și corpul nostru au rămas ca pe vremea vânătorilor-culegători, deși nu mai trăim de mii de ani în acel stil de viață.
Iată câteva lucruri pe care trebuie să vorbim despre lumea modernă:
La ce am fost construiți să facem față
Am evoluat pentru grupuri mici, unite (tribul nostru), pentru amenințări fizice imediate care se terminau repede (tigri cu dinți sabie), pentru stimulare blândă a naturii (vânt prin frunzele copacilor, apa unui pârâu ce curge lin) și pentru ritualuri comune: cântece, dans, mâncat împreună și alte activități cooperante.
Ce trăim astăzi
Nu suntem făcuți pentru orașe aglomerate, rețele digitale uriașe (pline de comparații sociale și competiție), amenințări difuze și persistente (schimbări climatice, crize de costuri de trai, instabilitate geopolitică, AI și altele), suprastimulare și bombardament senzorial (lumini puternice, ecrane, telefoane, conținut rapid), dar nici pentru un stil de trai solitar și digital (de aici și epidemia de singurătate).
Stop joc!
Un review realizat de specialiști în psihologie și sociologie din Singapore confirmă că suntem copleșiți, iar viața modernă împinge mintea noastră peste limitele deja suprasolicitate. Așa se explică creșterea cazurilor de anxietate, stres și depresie.
Cercetătorii denumesc actuala înșiruire de crize drept „policriză” (mai amabil decât cum am fi tentați să o numim). Aceste situații ne cresc riscul de burnout și reduc starea generală de bine.
Chiar dacă marile probleme ale vieții moderne nu țin de tine, gestionarea stresului ajunge în grija ta. Din păcate, nu e suficient să investești în soluții de gestionare a stresului dacă revii constant în mediile care te stresează.
Autorii studiului spun că e nevoie de o regândire totală. Practic, totul: orașe, locuri de muncă, platforme digitale – toate ar trebui să fie create astfel încât să țină cont de nevoile noastre psihologice. Mai multe spații verzi (mereu binevenite), medii urbane mai puțin copleșitoare și alte inițiative pot îmbunătăți sănătatea noastră mentală.
Ce este stresul?
- Fă testul de burnout
- Găsește un psihoterapeut pentru a depăși stresul
Poate pare evident, dar e o idee revoluționară: dacă viața modernă nu ar fi atât de stresantă, nici noi nu am fi atât de stresați.
Despre fericire și creierul uman
Un alt aspect este că, deși tânjim după fericire, creierul nostru nu a fost construit pentru asta, ci pentru supraviețuire – încă de la vânătorii-culegători.
Atunci, când plecai dimineața din tabără, mergeai să vânezi sau să culegi. Sigur, era plăcut să povestești la sfârșitul zilei despre momentele frumoase, dar era mult mai important să discuți pericolele întâlnite sau observate.
Exista pericol pe termen scurt (tigri cu dinți sabie) și pe termen lung (ierni grele). Dacă nu te concentrat pe pericole, tribul tău nu supraviețuia.
Astăzi, mergem metaforic „la vânătoare” în fiecare dimineață – doar că pericolele pe care le aducem acasă sunt mult mai numeroase (de la blocajele în trafic până la feedback-ul negativ la muncă) și mult mai difuze (vezi poli-crizele menționate).
Un studiu de referință publicat în Review of General Psychology în 2001 susține clar: creierul uman este programat să prioritizeze supraviețuirea în fața stărilor emoționale pozitive. Astfel, mintea noastră se concentrează mai întâi pe negativ decât pe pozitiv. Din fericire, acest obicei „programat” poate fi schimbat.
Soluția este, de fapt, să exersăm focusul pe partea pozitivă, chiar dacă nu ne vine natural. Nu este ușor, dar cu perseverență, la finalul fiecărei zile de lucru, putem reveni acasă cu gândul la lucrurile care au mers bine, la ce am reușit și la momentele de bucurie.
Chiar dacă asta ne ajută să vedem partea plină a paharului și să ne creștem bunăstarea, nu rezolvă, din păcate, avalanșa de stimuli și stres pe care o trăim zi de zi.
Poate ar trebui să petreci timp într-o pădure, preț de câteva ore, imaginându-ți că trăiești acum 250.000 de ani. Doar să nu uiți să oprești telefonul mobil.
