fbpx

Iubirea de sine începe prin acceptarea faptului că ești om

Iubirea de sine este condiția existențială spre care tinde fiecare dintre noi de-a lungul întregii vieți. În special de acut se manifestă această goană după autoafecțiune atunci când suntem respinși sau înstrăinați de ceilalți; atunci când ne simțim umili și vulnerabili.

De aceea încercăm să ne uităm în profunzimea noastră lăuntrică și să găsim acolo empatie, grijă și iubire față de noi înșine. Dar din păcate, umbriți fiind de suferința din exterior, nu întotdeauna le găsim acolo și cedăm. Cedăm criticii, blamării, urii de sine și uităm să fim prieteni pentru noi înșine.

Dar de ce facem alegerea de a ne urî până la urmă? De ce ne sabotăm propria armonie lăuntrică prin a ne face rău în loc să ne ajutăm? De ce atunci nu ne permitem să fim oameni?

E paradoxală această stare a lucrurilor în care ne dorim să putem practica, cu ușurință, iubirea de sine, dar în același timp, nu ne permitem să ne împiedicăm, să greșim și să ne lăsăm răniți…

Poate că facem asta, pentru că nu înțelegem, până la urmă, ce înseamnă iubirea de sine. Poate că, într-o anumită măsură, o confundăm cu grija de sine, căutându-ne alinarea în detalii plăcute, răsfățuri și plăceri de moment.

Dar iubirea de sine e altceva. Nu o practicăm, mergând regulat la salon, făcând băi relaxante sau bându-ne în liniște cafeaua de dimineață. Iubirea de sine e ceva net superior acestor lucruri, pentru că îi înțelegem natura în momentele cele mai desperante și confuze, și nu atunci când totul e dulce și frumos.

În ea se ascunde grăuntele celei mai pure și autentice compasiuni umane îndreptate către propria persoană. Prin ea învățăm să ne iertăm și să mergem înainte cu încredere, demnitate și reziliență în suflet.

Ea ne deschide ochii asupra dezordinii noastre spirituale, dar ne ține de mână, ca să nu ne rătăcim în ea, dar să o înțelegem, să o acceptăm și să o privim drept o parte firească a ceea ce înseamnă să fii om.

Permiteți-vă să greșiți. Permiteți-vă să fiți confuzi. Permiteți-vă să fiți oameni!

Daniela M.

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi