Ai ajutat un om. L-ai salvat când trecea prin cele mai dificile momente ale vieții sale. Poate că se confrunta cu o pierdere sau cu o problemă gravă, poate că a fost lipsit de o proprietate sau a fost concediat, avea datorii sau trăia într-o sărăcie umilitoare.

Și dacă nu erai tu, ar fi murit. Sau ar fi rămas rămas în acea ”prăpastie”… Dar tu l-ai salvat și l-ai sprijinit. Ai fost aproape de el în acea perioadă dificilă.

Omul s-a pus pe picioare, s-a însănătoșit, și-a îmbunătățit starea, au apărut banii în viața lui… Și a plecat. Sau a început să evite comunicarea. Dacă îl suni sau îi scrii – el îți vorbește cu rețineri.

Sau nu-ți răspunde deloc. Chiar s-ar putea să se prefacă pe stradă că nu te observă. Relația voastră s-a răcit. Și tu ești nedumerit, ești îngrijorat: ce s-a întâmplat? Doar l-ai ajutat, l-ai vindecat de necazurile și suferințele lui!

Iată ce s-a întâmplat!

Tu ai fost pentru acel om un medicament. Bandajul pentru vindecarea rănilor. Pastila pentru ameliorarea durerii. El s-a vindecat cu ajutorul tău. Iar atunci când s-a însănătoșit, a aruncat atât bandajele, cât și pastilele inutile. Acum ele îi amintesc de trecutul dureros, dar cine vrea să-și amintească de acel trecut? Îi amintești de umilință și vremuri dificile.

Răcirea se întâmplă din două motive: omul nu mai are nevoie de tine. Nu-i mai aduci niciun folos. Și al doilea motiv: îi reamintești de acea perioadă grea și îi reduci stima de sine cu prezența ta. În memoria acestui om ești asociat cu evenimente rele.

Astfel acționează oamenii nerecunoscători. Oamenii care tind să-i folosească pe alții atunci când au nevoie de medicamente, adăpost și ajutor.

Dacă omul se distanțează – cel puțin cunoști motivul. Și este clar de ce a ajuns atunci în impas. Și de ce nimeni, în afară de tine, nu a vrut să-l ajute. Acum nici tu nu vrei. El s-a înșelat în primul rând pe sine. Iar pe tine te va răsplăti însăși viața. Nu merită să te întristezi pentru asta…

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi