fbpx

Am învățat să-mi iau rămas bun de la tot ceea ce nu-mi este predestinat

Am făcut-o! Și acum mă simt liberă ca niciodată!

Nu mai am nevoie de nenumăratele compartimente pentru a stoca ceea ce nu este prevăzut în destinul meu. Prea multor lucruri  le-am  permis să devină parte din viața mea. Dar acum totul s-a schimbat și sunt sigură că  pentru totdeauna.

Cert este că mi-a fost întotdeauna dificil să-mi iau rămas bun și să plec. Dar să mă leg de lucruri și persoane inutile – oh, în asta am reușit ca nimeni altcineva. Dar toată răbdarea ajunge la sfârșit. Am făcut-o! Și mă simt liberă ca niciodată!

Acum încet învăț să-mi iau rămas bun de la tot ceea ce nu am nevoie.

Învăț să-mi iau rămas bun de la oamenii cu care mă fac să mă simt prost, să nu mă simt eu însumi. Îmi iau rămas bun de toți scepticii, egoiștii, aroganții și oamenii înșelători și falși.

Fără ezitare, îmi iau rămas bun de la cei care, cu un zâmbet dulce, mi-au rupt inima în fragmente mici și nici măcar nu s-au uitat înapoi să mă întrebe dacă sunt în viață. Cu cei care mi-au otrăvit mintea ani de zile cu îndoieli din cauza propriei nesiguranțe și frustrări.

A venit timpul să le fac cu mâna și să-i uit pentru totdeauna.

Învăț să spun la revedere la o perspectivă negativă asupra vieții, la care am aderat prea mult timp și în care nu mă m-ai regăsesc. Am lăsat în urmă toate gândurile mele despre faptul că „nu sunt suficient de bun”, sau „nu sunt suficient de inteligent” sau „nu merit alte circumstanțe”. Pentru că atât circumstanțele, cât și eu – suntem suficient de flexibili pentru a ne schimba.

Prin urmare, îmi iau rămas bun de la tot ceea ce purtam ca o greutate moartă după mine, încercând fără succes să decolez.

Am realizat că a spune la revedere nu este atât de dificil.

Învăț să-mi iau rămas bun de la  zona mea de confort. Pentru că nu mi-a permis să trăiesc și să respir cu adevărat. Acum sunt gata pentru o viață neobișnuită și interesantă.

Învăț să-mi iau rămas bun de la obiceiurile și prejudecățile proaste. Învăț să-mi iau rămas bun de la toată lumea și de la tot ceea ce m-a împiedicat să trăiesc viața pe care mi-am dorit-o mereu. Pentru că o merit și nimeni din întreaga lume nu are dreptul să mă încurce sau să mă oprească în drumul către scopul meu.

Și cum pot avansa dacă mâinile și inima mea sunt ocupate cu tot felul de prostii?

Învăț să salut noua mea viață. Noua mea cale. Cea pe care o voi trăi la îndemnul inimii mele. Fac ceea ce iubesc. Iubesc ceea ce fac, mă iubesc pe mine și pe această lume. Învăț să mă ascult. Simt și cred în mine. Învăț să visez și să realizez ce vreau.

Învăț să nu-mi fac probleme din nimic, ci să rezolv probleme reale pentru creșterea și dezvoltarea mea. Nu mă mai ascund în „scoica” mea și nu mă tem de disconfort. La urma urmei, înseamnă că ceva vechi și inutil, ar trebui să dispară pur și simplu din viața noastră, pentru a da loc unui lucru nou și magnific.

Învăț să-mi iau rămas bun de la cel care a fost cândva. Cel care s-a încăpățânat să țină tot ce era inutil doar pentru că era înfricoșător să-l lase să plece.

Advertisement

Timpul vieții noastre este prea neprețuit pentru a-l cheltui pe ceea ce nu îți este predestinat. Este timpul să devii tu însuți și să trăiești o viață adevărată. Așadar, i-ați rămas bun de la tot ceea ce este inutil și fals.

© Articol tradus de Psihologia de Azi

Sursa: cluber