Ai simțit vreodată că indiferent cât de tare te străduiești, simți că totul este în zadar? Că orice încerci să construiești, la un moment dat va fi dărâmat și distrus?
Sunt acele clipe în care simți că alergi fără a avea o țintă clară. Doar alergi spre ceva, ca mai apoi să alergi spre altceva și din nou și din nou, cauți ALTCEVA. E ca un labirint din care nu reușești să ieși.
Te privești alergând pe un traseu în cerc, fără o linie de sosire și fără satisfacția obiectivului îndeplinit.
Faptul că lumea tinde spre haos, faptul că ne naștem spre a muri, și tot ce construim de-a lungul vieții va fi uitat și în cele din urmă va dispărea, este dezolant, mulți oameni ajungând să îngenuncheze în fața greutăților și să cadă în depresie.
Totuși, nu te descuraja, întrucât nimeni nu poate schimba mersul lucrurilor în univers. Aceasta este doar legea entropiei.
O casă, dacă nu este îngrijită, începe să se deterioreze punându-se praful și mucegaiul, o mașină ruginește, corpul îmbătrânește, așa este menit să fie pe pământ, iar acest lucru nu ar trebui să ne răpească entuziasmul de a încerca să construim o viață așa cum ne dorim.
Dacă tendința lucrurilor este de a se degrada în timp, acest lucru nu ar trebui să ne sperie, ci să ne fascineze, întrucât, conform celebrului chimist Lavoisier, „În Natură, nimic nu se pierde, nimic nu se câştigă, totul se transformă.”
Acest adevăr științific are mari implicații în viața de zi cu zi. Un lemn care arde, se distruge și se transformă în cenușă, însă la rândul ei, cenușa se transformă în îngrășământ și favorizează creșterea altor plante. Întregul proces este unul uimitor, chiar dacă la prima vedere pare a avea un caracter distructiv.
Nu îți fie teamă că muncești în zadar. Nimic nu este în zadar. Uneori bucuria se transformă în necaz, dar și necazul în bucurie.
Lucrurile frumoase sunt efemere, însă asta ne învață că și momentele de tristețe, dezamăgire sau disperare, la fel vor trece și alte trăiri le vor lua locul.
Poate corpul tău îmbătrânește în timp, dar sufletul tău, convingerile și gândirea ta, pot întineri de la o zi la alta. Bătrânețea are farmecul ei, la fel cum o au copilăria și viața de adult. Nu îți fie teamă de schimbări, nu renunța atunci când e greu și trebuie să o iei de la capăt.
Privește fiecare „de azi înainte” cu speranță, ambiție și motivație. Indiferent de câte ori trebuie să o iei de la început, indiferent de câte ori cazi și simți că nu te mai poți ridica, privește cu încredere dincolo de ceea ce pare greu de depășit.
Lumea asta e un loc în care, râzi, plângi, alergi, te oprești, înveți, uiți, îți amintești, înțelegi, te pierzi, te regăsești, te schimbi, te schimbi din nou, cazi, te ridici, îi ajuți pe alții să se ridice, faci greșeli, regreți, zâmbești, țipi, te lovești, cucerești lumea, ești în extaz, renunți, o iei de la început și existența ta continuă să lumineze în univers.
E o lume incredibilă, o lume tragică dar foarte frumoasă. Este ca o poveste dintr-o filă de carte, uitată pe un raft al unei biblioteci nedescoperite.
Ai simțit vreodată că o clipă de fericire valorează mai mult decât banii sau decât alte lucruri superficiale? O clipă în care să simți că trăiești cu adevărat, o clipă în care să simți că merită și vrei să fie așa mereu.
Fie că este vorba de o îmbrățișare de la o persoană dragă, o realizare pentru care ai muncit din greu, un moment în care admiri un apus de soare sau un peisaj pe culmile munților, un acord de pian sau orice alt moment special care te-a marcat.
Ceea ce e incredibil, este faptul că avem atâtea șanse să zburăm. O clipă de beatitudine înseamnă o secundă dintr-un ceas, iar fiecare zi este binecuvântată cu 86.400 de secunde. Gândește-te doar că în fiecare zi, primești un cadou cu 86.400 de oportunități.
Și înainte să lași negativismul să îți otrăvească percepția, nu contează că te odihnești, faci un duș sau dormi. Poți face ceva special și din asta. Somnul e un dar, după o zi plină de încercări și la fel orice lucru care îți aduce vindecare și energie.
Nu lua nimic ca atare. Privește fiecare clipă cu bucurie și recunoștință, iar luptele pe care le ai de dus, ca pe o oportunitate de a crește în înțelepciune.
Încearcă să ieși învingător de fiecare dată și să vezi lumea de sus. Fiecare dintre noi se luptă cu legile care guvernează universul (haosul, moartea, neștiința, dezordinea socială).
Și totuși, puțini dintre noi își croiesc aripi să zboare și să „reducă entropia”. Cei mai mulți se plâng de povara greutăților și renunță.
Putem schimba asta, fiind noi un exemplu pentru ceilalți. Nu este victorie mai mare decât cea față de propria conștiință, propria gândire, propriile trăiri.
NU RENUNȚA! Ridică-te iar și iar și iar și iar. Alege să zbori cu cei puțini și să îi inspiri și pe alții să zboare către cele mai înalte culmi, către cele mai strălucitoare orizonturi.
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
