Știam că mi-am găsit persoana potrivită când am încetat să mă mai urăsc. Când am încetat să mă critic pentru fiecare lucru mic pe care l-am greșit. Când am încetat să mă gândesc că nu sunt suficient de bună pentru o relație și voi ajunge singură pentru totdeuan.
Cu el, nu m-am simțit niciodată nesigură. Mi-a scos în evidență partea încrezătoare. Mi-a zis că sunt frumoasă. Mă privea de parcă eu eram singura femeie din cameră. M-a făcut să mă regândesc la felul în care mă vedeam. M-a ajutat să mă iubesc așa cum m-a iubit el.
Știam că mi-am găsit persoana potrivită când am început să deschid. Să-mi dezvălui secretele.
În preajma lui, nu m-am simțit niciodată presată să încerc să par perfectă. Nu m-am simțit niciodată stânjenită când am vărsat ceva peste mine sau m-am împiedicat într-un mod bizar.
M-am simțit mai încrezătoare pentru că întâlnisem pentru prima dată persoana care iubea versiunea reală a mea, nu versiunea de cool girl, nu versiunea pe care am jucat-o pentru a-i impresiona pe alții.
Știam că mi-am întâlnit persoana potrivită când am încetat să mai rezist afecțiunii. Când am încetat să mă mai port ca și cum aș fi fost fără inimă și l-am atras mai aproape, deși aveam obiceiul de a îndepărta oamenii.
Cu el nu am ezitat niciodată să vorbesc despre viitor. Gândindu-mă la o săptămână, o lună sau un an mai departe, nu m-a speriat așa cum s-a întâmplat cu foștii. M-a animat. M-a făcut să simt că am ceva de așteptat să experimentez. M-a făcut entuziasmat de ceea ce urma.
Știam că mi-am găsit persoana potrivită când am încetat să mai observ alți oameni atractivi. Am încetat să mai folosesc aplicațiile mele de întâlniri. Am încetat să mai trimit mesaje foștilor.
Am încetat să mă mai gândesc la oamenii care obișnuiau să însemne totul pentru mine, pentru că el era singura persoană cu care îmi doream o relație. Era singura persoană îmi doream să o revăd.
Cu el, nu am simțit niciodată că îmi cobor standardele. A îndeplinit toate așteptările. Și-a respectat fiecare promisiune. Nu m-a dezamăgit niciodată. M-a făcut să cred că oamenii buni există.
Știam că mi-am găsit persoana potrivită când angajamentul a încetat să se mai simtă atât de înfricoșător. Când m-am lăsat să risc să mă îndrăgostesc fără să-mi fac prea multe griji despre ce s-ar întâmpla dacă totul s-ar destrama.
Cu el, nu mi-am imaginat niciodată cel mai rău scenariu. Nu m-am gândit niciodată ce aș face dacă ar înșela sau dacă s-ar despărți de mine din senin – pentru că eram încrezătoare că acele lucruri nu se vor întâmpla niciodată. Am avut încredere în el să nu mă rănească. Am crezut că vom rezista o viață întreagă.
Știam că mi-am găsit persoana potrivită când să rămân singură nu mai părea o opțiune. Când mi-am dat seama că cel mai bun mod de acțiune a fost să-mi las garda jos și să-i permit să intre în viața mea.
Cu el, m-am simțit mai fericită ca niciodată. Mai confortabil ca oricând. Mai mult eu decât oricând. Nu am avut nicio îndoială în mintea mea despre el – și nu cred că o voi face vreodată.
