Zâmbește celui de lângă tine și ignoră răutățile oamenilor. Fii un om bun, e atât de simplu

Depresia, boala secolului? Oare are întotdeauna aceasta depresie o cauza fondată? Oare lucrurile din jurul nostru sunt atât de groaznice încât să ne conducă spre depresie? Cred cu tărie că nu. Cred că uneori cauza așa zisei depresii suntem chiar noi.

Eram în cadrul unui curs la care participau aproximativ 100 de persoane și, la un moment dat, ni s-a pus următoarea întrebare: “Care sunt obstacolele care vă stau în calea spre a vă atinge obiectivul?”

Ei bine, majoritatea, inclusiv eu, am răspuns: “Cel mai dificil obstacol sunt chiar eu” și asta mi-a dat mult de gândit.

Câte bețe își pun oamenii în roate în fiecare zi? Multe, foarte multe. Ne împiedicăm de neîncredere în sine, ne focusăm pe părțile goale ale paharelor în timp ce lăsăm timpul să se scurgă ușor, ușor pe lângă noi.

De ce lăsăm atât de ușor o dezamăgire să ne afecteze până în punctul în care ajungem în depresie? Ce-ar fi să nu-ți mai pese de ce a zis colegul? Să nu mai dai doi bani pe cel care se uită urât la tine când treci pe lângă el? Ce ar fi dacă după despărțirea aia ai căuta să treci peste, să accepți situația și să nu te umpli de regrete care nu te vor duce nicăieri?

Sigurul obstacol suntem noi. Depresia e o boală, dar poate fi prevenită daca avem grijă să nu cădem în capcana singurătății. Vorbește cu cel de lângă tine. Știu, simți că nu te va înțelege, vorbește cu altcineva, nu te afunda în singurătate.

Sunt sigură că cineva te va înțelege într-o zi, că cineva, într-o zi te va aprecia, îți va zâmbi și nu va mai pleca. Și atunci? Nu crezi că merită să aștepți? Nu crezi că ziua aia e poate mai aproape decât crezi?

Cu toții trecem prin momente critice, în care ne pierdem orice urmă de speranță. Nimic, însă nu este ireparabil, totul are o soluție. Despărțirile dor, problemele din sânul familiei dor, cu toții le înfruntăm. Și, poate că au și toate astea farmecul lor.

Cum am putea altfel să ne mai bucurăm din nou de prima întâlnire, sau de o cină liniștită în familie după mult timp? Fericirea vine în doze atât de mici.. și totuși..nu crezi că merită?

Când simți că te sufoci, că totul se năruie, respiră. Gândește din nou! E chiar atât de greu? Chiar crezi că nu există oameni în situații mai dificile decât cea în care te afli tu? Chiar crezi că nu există rezolvare?

Există, întotdeauna, trebuie doar să scoți capul pe fereastră, și să privești în jur, și să zâmbești. Dă-ți seama. Uneori problemele din capul tău nu sunt reale, ci doar închipuiri în care te afunzi cu încăpățânare.

Să ne gândim mai mult la noi, să ne ocupăm timpul cu lucruri care ne aduc aminte cât de frumos e să trăiești. Citește o carte, miroase o floare, zâmbește celui de lângă tine și ignoră răutățile oamenilor. E simplu.

Poate că nu ai avut cea mai bună zi, dar de unde știi că nu o să o ai mâine? Nu, nu ai de unde știi, nu decide chiar tu.
Nu lupta tu împotriva ta, căci ai să te învingi. Fă o echipă cu tine, și joacă-ți partida, rezultatul va fi pe măsură.

Nu uita să faci zilnic măcar câte puțin din ceea ce iubești, nu te uita pe tine. Nu uita, totuși că și cei de lângă tine duc lupte grele. Vorbește cu ei, ascultă-i și dă-le ceva sfaturi. Fii un om bun, căci bunătatea este remediul depresiei.

Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Madalina Elena