Trăim într-o comunitate de oameni dezorientați, triști și profund inhibați în propriile griji. Aceste stări negativiste, care domină asupra societății noastre, au cele mai diverse origini.
În primul rând, însă, totul începe de la o greșeală fundamentală pe care părinții ne-o cultivă și care se perindă nestânjenit din generație în generație, otrăvindu-ne viețile.
E vorba despre camuflarea stărilor noastre lăuntrice.
Într-adevăr, indiferent de națiunea pe care o reprezentăm, fiecare dintre noi a avut de interacționat cu suprimarea propriei energii spirituale din cauza anumitor tabu-uri instalate în societate.
Cu toții am fost prinși în situații în care manifestarea emoțiilor, grijilor și insecurităților ar însemna demonstrarea unei personalități slabe, dependente vital de un sprijin din exterior. Aproape toți suntem victimele acestei convingeri și aproape toți continuăm s-o consolidăm, educându-ne odraslele în același spirit.
De ce e important să ne acceptăm vulnerabilitatea, ci nu să ne ascundem de ea? Ei bine, un răspuns complex la această întrebare ni-l oferă Brené Brown, cercetătoare și profesoară la Universitatea Houston, în bestseller-ul său ,,Daring greatly” (din eng. ,,Curajul de a fi vulnerabil“).
În cadrul acestei cărți, savanta explică, pe baza cercetărilor sale de 12 ani, cât de sisifică este tentativa umană de a-și camufla slăbiciunile și a se lăsa pradă goanei după perfecțiune.
Vulnerabilitea, însă, care este o parte inevitabilă a fiecăruia dintre noi, vine să ne ajute în acest sens, îndrumându-ne să fim onești și autentici în tot ce facem.
Firește că vulnerabilitatea presupune extrem de mult curaj, mai ales în contextul unei societăți obișnuite să-și camufleze slăbiciunile. Dar în același fel, practicând-o cu oamenii în care avem încredere, cu adevărat, ne putem angaja în relații de durată, pline de afecțiune, susținere și acceptare.
Nu putem fi vulnerabili cu fiecare om. Această alegere n-ar mai însemna vulnerabilitate, ci un act de expunere absolută, care ne-ar putea răni și distanța de ceilalți.
Cultivăm vulnerabilitatea în microsociumul din care facem parte, stabilind o comunitate de oameni, care s-ar susține reciproc, vorbind despre insecuritățile, fricile, rușinea, vinovăția și/sau durerea pe care le experimentează acum.
Abordarea în care alegem să fim autentici, renunțând la măști, înseamnă și abandonarea sentimentului singurătății împovărătoare pentru totdeauna.
De-acum înainte vom învăța să trăim, să iubim, să plângem, să iertăm și să luptăm fără frică, pentru că vom ști că acolo undeva există un om sau mai mulți, care ne vor accepta indiferent de orice, fără a ne judeca sau răni intenționat.
În acest context, vă prezentăm un fragment relevant din aceeași carte, care explică în ce momente fiecare dintre noi dă dovadă de vulnerabilitate, devenind o personalitate admirabilă prin curajul manifestat. (Aici sunt prezentate răspunsurile celor intervievați, în cadrul cercetării conduse de către Brené Brown, la întrebarea ,,Ce înseamnă vulnerabilitatea pentru tine?”.)
Vulnerabilitatea pentru mine înseamnă:
- Să împărtășesc o opinie nepopulară;
- Să mă apăr pe mine însumi;
- Să cer ajutorul cuiva;
- Să spun Nu;
- Să-mi ajut soția, bolnavă de cancer în stadiu avansat, să-și scrie testamentul;
- Să-mi încep propria afacere;
- Să inițiez un act intim cu soția/soțul meu;
- Să fiu concediat;
- Să aflu că sunt însărcinată după 3 avorturi spontane;
- Să practic sportul în public, în special atunci când nu știu ce să fac și simt că arăt neghiob;
- Să recunosc că îmi este frică;
- Să am credință;
- Să încerc ceva nou;
- Să spun cuiva că îl/o iubesc.
- etc.
Rețineți: Oamenii care au înțeles valoarea grandioasă a vulnerabilității nu sunt slabi. Dimpotrivă, ei sunt cei care pot răsturna munți și cuceri piscuri; ei sunt puternici prin înțelepciune, autenticitate și dragoste față de sine și umanitate; ei sunt, într-adevăr, cei mai buni dintre noi!
Acum e rândul tău, spune-ne, ce înseamnă vulnerabilitatea pentru tine?
Daniela M. pentru psihologiadeazi.ro
