fbpx

Oameni perfecți, nu există! O reflecție asupra iluziei perfecțiunii

Răspunsul la eterna întrebare, are limite perfecțiunea?

Oameni perfecți, nu există!

Pentru a fi deștept „nu potrivit vârstei”, trebuie să-ți sacrifici copilăria. Nu poți vorbi despre iubire, înainte ca să o pierzi.

Mintea ta nu va fi invadată de o imagine frumoasă, înainte să te afunzi în urâțenia desăvârșită.

Nu îți vei putea închipui cel mai dulce aromat, înainte să miroși în cel mai rău hal.

În imaginația ta nu se va naște o melodie care va topi suflete, înainte ca auzul tău să nu fie zguduit de un amalgam de sunete lipsite de gust.

Nu vei scoate creativitatate și stilul din subconștientul tău, dacă nu vei simți că te topești în acei oameni gri și singuratici.

Nu vei putea visa nici când vei avea totul ce ți-ai dorit. Motivele sunt evidente. Ne sunt spuse frecvent de oamenii dragi, care ne consolează: „Fiecare pierdere sau greutate te face mai puternic, sunt experiențe care îți călesc starea ta de spirit.

Și totul ar fi bine, datorită liberului nostru arbitru sau împotriva acestuia, pierdem ceva tot timpul, ceea ce înseamnă că ne îmbunătățim, învățăm.

Dar există o limită la această perfecțiune?

Întrucât pierderile ne fac mai buni, atât timp cât avem ceva de pierdut, nu suntem perfecți? Așa se explică de ce nimeni nu a văzut oameni ideali …

Perfecți sunt cei care nu ne mai sunt alături…

Merită să te gândești la asta!

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: fit4brain