Mircea Albulescu a fost actor român, profesor universitar – doctor în arte, publicist, poet, prozator și membru a Uniunii Scriitrilor. În iunie 2013 și-a anunțat retragerea din viața artistică, iar în 2016 a încetat din viață la vârsta de 81 de ani.
După pierderea soției sale, el s-a refugiat în teatru și poezie. Mircea spunea că cel mai sigur moment al vieții este moartea. Și cea mai mare tristețe a lui a fost singurătatea. Atunci când soția lui a decedat a fost un moment foarte greu de suportat pentru marele actor. A fost împreună cu soția sa 55 de ani și după ce nu a mai fost, oriunde în casă găsea o umbră de a ei, era dependent de ea.
„Cea mai mare tristeţe a mea este singurătatea. Ea, soţia mea, a decedat… A fost foarte greu de suportat. După pierderea ei, am aruncat casa pe geam, nu a mai rămas nimic, dar chiar nimic din mobilierul vechi. Am fost împreună 55 de ani, unde mă întorceam era un lucru de-al ei, se crease o dependenţă între noi.
Am spart uşi, am dărâmat pereţi, am făcut alţi pereţi, alt birou. Am proiectat o oglindă mobilă, care se mişcă dintr-o parte în alta, într-un perete. Oglinda e invenţia mea. Am dat şi cărţile, le-am păstrat doar pe ale mele şi volumele de specialitate. Poveştile altora nu le-am păstrat, îmi ajung poveştile mele, chiar dacă sunt vesel, sau dacă vreau să plâng sunt eu cu mine însumi, râd de mine, sau mă plâng pe mine.” a spus actorul.
„O femeie mai poţi găsi, dar o soţie, mai greu”
„Cu o soţie ajungi într-un soi de relaţie, în care eu am ajuns cu soţia mea. Nu pe toţi ne iubeşte Dumnezeu atât de tare, încât să ne ia fulgerător de aici. Pe aceştia îi iubeşte Dumnezeu cel mai tare, pentru restul e suferinţă. Totuşi, ce vină are omul de lângă tine, care se chinuie atâta şi atâta alături de cel bolnav? Cât de mult trebuie să te lupţi pentru viaţă?
Cunoşteam un instructor de zbor, avea o elevă foarte bună, la Clinceni, la şcoala de zbor. Într-o zi, s-au prăbuşit amândoi. Când au fost găsiţi, el era uşor aplecat, încerca să repornească motorul până la un metru de pământ. N-a fugit, nu s-a dat deoparte. Am fost adânc impresionat de această încăpăţânare de a lupta până la capăt. Noi putem să fim până la capăt, nu numai să facem.
„Trăieşte-ţi viaţa până în ultima clipă” este deviza mea.”
