fbpx

Nu toți oamenii la care ai renunțat, sunt neapărat o pierdere

Am crezut că este destinul meu. Un bărbat care îngenunchează în fața mea, care va plânge la vederea a două dungi prețuite la test și care va ajuta să suflu lumânările de pe tort pentru aniversarea mea de 80 de ani. Mi s-a părut așa până l-am pierdut.

La început, simți doar durere. Și doare mult. Am petrecut multe nopți fără somn. Dar într-o zi mi-am dat seama că totul va fi bine cu mine. Și nu numai în ordine, ci chiar mai bine decât înainte de toate acestea. Urma să devin liberă și să încep viața pe care mi-am dorit-o mereu. Și totul pentru că dintr-o dată mi s-a dat seama de faptul că nu tot la ce renunțăm este o pierdere. Și nu trebuie să încercăm să păstrăm alături oameni necorespunzători.

Cred că oamenii apar în viața noastră dintr-un motiv. Ei ne învață ceva, aduc bucurie sau întristare cu ei, arată ceva nou, ajută să înțelegem cine suntem și pentru ce ne străduim.

Uneori există un motiv pentru care o persoană ne părăsește. De exemplu, și-a îndeplinit misiunea învățându-ne ce trebuia să învățăm, iar acum a venit momentul când ar trebui să continuăm pe cont propriu.

Astfel de oameni nu stau mult timp cu noi. Când ne părăsesc, chiar sufletul doare. Te simți respins, de parcă ai fi scos fără umbrelă în ploaia care se revarsă, trântind ușa din fața ta. Ți se pare că ți-au luat inima cu ei, simți disperare, goliciune și trădare.

Dar să simți toate acestea după despărțire este destul de normal. După săptămâni, luni (sau cât va dura acest proces) trebuie să te oprești și să reflectezi. Nu uita că pierderea unei persoane toxice, crude sau indiferente îți aduce mult mai multă – pace, libertate și fericire.

Nu mai acționa ca și cum ai fi pierdut ceva foarte valoros. Strânge-ți bucățile inimii și repetă zilnic pentru tine că aceasta este de fapt o victorie, nu o pierdere.

Poate odată cu plecarea acestor oameni viața ta a fost goală, lăsându-ți visuri rupte despre un viitor comun și amintiri amare ale unei îmbrățișări dimineață. Despartirea este intotdeauna dureroasa.

Dar știi ce? Am pierdut și alte câteva lucruri, și anume sentimentul meu de inferioritate, manipulare cu sânge rece, apeluri și mesaje fără răspuns. Insultele care mi-au urmat fiecare greșeală, precum și indiferența unei persoane dragi față de lacrimile mele, au dispărut din viața mea.

Da, nu a fost ușor, dar nu este o pierdere. A apărut pe ușa mea și m-a învățat o lecție de viață grozavă. Și pentru asta îi sunt foarte recunoscătoare. Îi sunt recunoscătoare pentru tot binele pe care l-am avut și pentru că mi-a arătat cât de puternică pot fi.

Advertisement

Poate că l-ai pierdut, dar în schimb ai obținut ceva mai bun – viața ta.

© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi

Sursa: cluber