Ai pățit vreodată să crezi că oamenii cu care interacționezi au aceleași intenții ca tine? Să ai impresia sinceră că persoana care te privește în ochi și îți zâmbește e la fel de amabilă și binevoitoare așa cum încerci să fii tu?
De multe ori, privim prin oameni ca printr-o oglindă, așteptându-ne ca ei să fie niște oameni cu principii și valori, oameni care nu ți-ar face rău niciodată intenționat.
Totuși, realitatea este alta. Mai ales dacă ești femeie, simplul fapt că zâmbești într-un semn de amabilitate și respect, poate fi interpretat ca tentativă de flirt.
Este cu adevărat deranjant și absurd ca o persoană să aibă așteptări de la tine, doar pentru faptul că te comporți civilizat și ești o fire prietenoasă. Pentru un om care nu este obișnuit să iasă în lume și să socializeze, firea ta extrovertită va fi percepută ca interes, iar acest lucru este total deranjant.
Este trist și dezamăgitor să fi privit/ă într-un mod total eronat, care nu te reprezintă absolut deloc. Din experiența mea de a lucra cu publicul, discutând zilnic cu zeci sau sute de persoane, mi-am dat seama de faptul că o persoană te va percepe într-un mod negativ, de cele mai multe ori dacă ea însăși are gânduri negative.
Mai exact, felul în care vedem lumea de afară, reflectă în mare parte lumea noastră interioară. Am întâlnit oameni deosebit de altruiști, care vedeau doar binele în cei din jurul lor, și oameni care presupuneau tot ce e mai rău, fără ca măcar să verifice. Se poate întâmpla și să dai de oameni care să inventeze pur și simplu o întreagă poveste despre tine, fără ca măcar să te cunoască.
Calomnia este un lucru foarte grav și în general te gândești că cei care fac asta, trebuie să aibă un motiv real și serios. Cu toate acestea, unor oameni doar le face plăcere să creeze scenarii și să facă rău.
Răutatea, nu are nicio scuză sau justificare. Este doar o alegere și chiar dacă unii oameni răi au ajuns să fie așa din cauza unor situații traumatizante din trecutul lor, este datoria lor să se vindece și să nu le îngreuneze viața celorlalți.
Părerea altora nu ar trebui să conteze deloc, însă, în unele cazuri, aceasta ajunge să ne deprime și să ne facă să ne punem întrebări în dreptul propriei persoane, în loc să avem conștiința împăcată că descrierea respectivă nu este a noastră, ci a lor. Ajungem să ne întrebăm „Oare ce am făcut greșit astfel încât celălalt să creadă asta?”.
De foarte multe ori, răspunsul este nimic. Și, chiar dacă este bine să te privești și prin ochii altor persoane pentru a avea o privire obiectivă de ansamblu, contează enorm părerea cui o asculți în legătură cu tine.
Oamenii care afirmă tot felul de lucruri, te cunosc cu adevărat? Opinia lor este pertinentă și demnă de a fi ascultată? Sistemul lor de valori te inspiră în vreun fel? Ei oare vorbesc în cunoștință de cauză sau doar își exprimă frustrările și exagerează?
Atunci când vrei să te cunoști prin ochii altora, asigură-te că apelezi la oameni de calitate, de la care poți învăța ceva.
Este extrem de important să nu confundăm simpla prezență a unui om, cu empatia. Cineva poate fi acolo atunci când ai nevoie să fi ascultat, dar asta nu înseamnă că te va și auzi sau că îi va păsa. Din contră, te poate chiar privi cu dezinteres sau rea-voință.
Doar pentru că tu asculți oamenii încercând să nu judeci ceea ce nu cunoști, nu înseamnă că toți o vor face. Doar pentru că tu acorzi încredere și respect, nu înseamnă că ți se va acorda același privilegiu. Doar pentru că tu nu îți dorești să faci rău nimănui, nu înseamnă că și alți oameni vor acționa la fel.
Privește lumea într-un mod cât se poate de real, fără a proiecta lumina ta în imaginea pe care o vezi în ceilalți, înainte de a-i cunoaște cu adevărat. Este frumos să vezi binele din oameni, dar este extrem de periculos să confuzi lupul cu bunica din Scufița Roșie.
Desigur, asta nu înseamnă că trebuie să ai o viziune negativistă și o prudență ieșită din comun asupra oricărui prieten nou, ci pur și simplu să păstrezi o oarecare distanță pentru început, așteptându-te la orice, atât pozitiv, cât și negativ.
Înțelept este să aștepți suficient înainte de a-ți forma o impresie, astfel încât să poți vedea clar și binele, și răul, fără a pune doar binele în față sau doar răul.
Dacă vrei să vezi lumea așa cum este, nu privi prin caleidoscoape! Alegeți-ți ochelarii realiști și nu fi dezamăgit dacă nu totul este colorat. Viața este frumoasă atunci când este reală.
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
