Oamenii cărora nu le suntem indiferenţi, întotdeauna vor găsi motive şi modalităţi de a ne fi alături, iar cei care nu ne preţuiesc pur şi simplu vor fugi. Totul e atât de simplu.
Fiecare din noi are obiceiul mereu să găsească scuze persoanelor din jurul său. Noi inventăm diferite scenarii care să explice acţiunile lor şi comportamentul lor neobişnuit. Şi preferăm să credem în propria noastră minciună, decât să fim de acord să supravieţuim dezamăgirilor.
Doar că într-o bună zi ne vom da seama că, atunci când există mult prea multe astfel de scuze pentru acţiunile altora, acest lucru nu ne aduce decât şi mai multă suferinţă.
Minţindu-ne pe noi înşine, le permitem şi altora să ne înşele, iar uneori acest lucru se întâmplă mult prea des. Prin urmare, este necesar să punem capăt acestei situaţii.
Este timpul să nu mai căutăm să interpretăm aceste mesaje neclare sau să citim printre rânduri, pentru că cei care ne iubesc cu adevărat comunică cu noi printr-un limbaj foarte clar şi inteligibil, pe care noi nu trebuie să îl analizăm sau să încercăm să-l descifrăm.
Ar trebui să încetăm să ne mai confruntăm şi să acceptăm situaţiile când oamenii mult vorbesc, dar nimic nu fac. Trebuie să le dăm voie faptelor să vorbească pentru ei şi să încetăm să facem excepţii pentru acele persoane care nu fac nici ele nici o excepţie pentru noi.
Trebuie să încetăm să ne abatem de la drumul nostru pentru cei, care îşi amintesc de existenţa noastră doar atunci când au nevoie de un anumit lucru de la noi. Noi nu suntem obligaţi să le sărim în ajutor celor care ne părăsesc în momentele grele.
Trebuie să încetăm să sperăm că cei din jurul nostru vor răspunde reciproc bunătăţii noastre- unii plătesc cu egoism.
Trebuie să încetăm să mai fim înţelegători cu cei din jur şi să devenim raţionali. Să nu ne complicăm viaţa, dar, dimpotrivă: să o simplificăm.
Trebuie să încetăm să credem cuvintele goale care, odată cu răsăritul soarelui, îşi pierd sensul. Să nu le căutăm scuze celor din jur că nu au putu să ne ajute, fiindcă au fost ocupaţi. Totul depinde de priorităţi. Cei, cărora noi nu le suntem indiferenţi, întotdeauna vor găsi o modalitate de a ne fi alături, iar cei care nu ne preţuiesc, doar vor fugi.
Cei care ne iubesc, ne vor arăta acest lucru, ne vor spune acest lucru. Cei, care vor ca noi să fim prezenţi în viaţa lor, vor face totul pentru acest lucru, vor păstra legătura cu noi, vor ţine minte ziua noastră de naştere, datele importante şi se vor interesa de noi. Iar restul nu vor fi decât nişte trecători prin viaţa noastră…
De regulă, sau e alb, sau e negru: sau sunt cu noi, sau împotriva noastră. Sau ne iubesc, sau nu. Sau îşi fac griji pentru noi, sau sunt indiferenţi. Sau sunt cu noi, sau nu.
© Articol tradus sau scris de Psihologia de Azi
