Ai auzit de multe ori spunându-ți-se și, uneori, spunându-ți chiar tu faptul că este prea târziu să încerci? Ni s-a spus de atâtea ori asta, încât am ajuns să credem și să continuăm cu aceeași mentalitate axată pe ideea de „Nu pot”.
Nu este trist faptul că renunți la visurile tale, doar pentru un gând care îți otrăvește percepția asupra lumii?
Poate că uneori chiar pare logic să fie prea târziu, însă asta nu înseamnă că nu poți face absolut nimic pentru ca lucrurile să arate diferit.
Sunt oameni care nu au terminat liceul și au ales să continue studiile chiar și la 40 de ani, oameni care nu au avut posibilitatea niciodată să studieze muzica sau vreun instrument anume și au ajuns să cânte pe scenă în fața a sute sau mii de oameni și să fie iubiți de fani.
Dacă o femeie de 102 ani a sărit cu parașuta și și-a îndeplinit încă un vis, fără să se gândească la faptul că este prea bătrână pentru un sport extrem, cu siguranță nu este prea târziu pentru visul tău.
În facultate, din cauza faptului că alergam mereu la job, la corul școlii, la ședințe de voluntariat și la tot felul de alte activități la care “trebuia” să particip, au existat momente în care nu reușeam să mă pregătesc serios pentru lucrarea de a doua zi.
Cu toate acestea, nu îmi permiteam să pierd șansa de a rămâne la buget, așa că, oricât de târziu mi se părea să încerc să învăț, făceam tot posibilul să acumulez cât mai multe informații în timpul scurt care rămânea.
Până și cele câteva minute dinaintea începerii examenului mi se păreau prețioase și, în multe situații, chiar erau. În acele câteva sute de secunde reușeam să citesc o formulă de calcul sau o frază esențială care mi-a fost extrem de utilă în timpul examenului.
Uneori, chiar acea frază a făcut diferența între 9 și 10. Și, ceea ce mi se părea surprinzător era faptul că unii studenți ,care erau la fel de nepregătiți ca mine în ziua precedentă, renunțau să mai încerce și nu se prezentau deloc.
Dacă măcar ar fi încercat să piardă o zi și o noapte, poate că ar fi reușit la fel cum și alții au reușit. Și nu mă refer doar la mine. Nu am fost singurul student care încerca să recupereze materia trăgând mai tare la final.
Concluzia acestei povestitoare este faptul că, oricât de tardiv ar părea să încerci ceva, cu puțin noroc și multă muncă, de multe ori chiar e realizabil. Îmi amintesc și de lucrarea pe care am făcut-o pentru practică, tot cu o zi înainte de predare.
O colegă mi-a spus că ea a lucrat la ea de săptămâni și că este târziu foarte târziu să mă apuc atunci și avea dreptate. Cu toate acestea, faptul era consumat.
Dacă nu încercam deloc aș fi picat, dacă încercam existau șanse să pic, dar nu la fel de mari. Mai dificil era să mă aștept să obțin o notă bună, decât să trec. Totuși, am luat 10. Recunosc, a fost greu.
E mult mai simplu și recomandat să scrii o oră pe zi timp de două săptămâni, decât să scrii 14 ore în continuu, cu câteva minute de pauză, mâncând pe apucate. Dar a meritat să nu renunț. Chiar a meritat.
Nu mă înțelegeți greșit, nu recomand absolut deloc amânarea sau munca pe ultima sută de metrii. Mă refer, în cazul în care ai ajuns deja în punctul acesta, din oricare motiv, nu ar trebui să renunți din a încerca.
Cineva a spus că: „Dacă lupți poți să pierzi, dacă nu lupți ai pierdut deja”, iar aceste cuvinte m-au ajutat de multe ori.
Nu este prea târziu să încerci. Nu ai cum să garantezi rezultatul, dar poți garanta propria decizie de a nu renunța.
Poți să o iei de la capăt, dacă asta simți, fără să îți fie teamă de ce se va întâmpla; poți începe o nouă facultate, o nouă carieră, poți să faci ceva ce ți-ai dorit din copilărie și nu ai avut ocazia încă.
Gândește-te că nu există limite în a atinge ceea ce îți dorești, gândește-te că poți ajunge oriunde visezi și poți fi oricine ai vrea să fii. Visul pe care îl amâni sau de care încerci să uiți, distrăgându-te cu alte activități, te va urmări mereu.
De ce să trăiești cu regret toată viața, în loc să dai tot ce poți?!
Da, mai mult ca sigur îți va fi mai greu decât celor care au început cu mult timp înainte,fie că vorbim de zile, săptămâni sau ani, însă nu ai de ce să te temi să începi de la zero, întrucât nu ei sunt competiția ta, ci tu însuți.
De fiecare dată când te gândești că este prea târziu, amintește-ți să ai curajul de a încerca. Uneori merită cu adevărat!
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
