Ești unul dintre acei oameni care nu știu să refuze alte persoane? Fie că este vorba de o cerere simplă de ajutor sau de o cerere incomodă, ești întotdeauna de acord, nu-i așa?
Da, să îi ajutăm pe ceilalți este bine, dar nu ar trebui să ne sacrificăm niciodată propria bunăstare pentru asta.
Nu neglija bunăstarea ta
Dacă te iubești pe tine însuți, atunci învață să spui “nu”. Dacă continui să suferi de dragul de a-i ajuta pe ceilalți, aceasta îți va afecta negativ relațiile cu cei dragi.
Poți răspunde cu un refuz ferm, fără teama de a părea nepoliticos. Când cineva cere ajutor, ai două opțiuni. Și dacă ești obișnuit să ai grijă de alții, atunci poate fi dificil să îi refuzi. Dar tot trebuie să începi de undeva.
Pentru a vă înțelege dorința de a ajuta oamenii, încearcă mai întâi să te cunoști mai bine. Dr. Stephen Karpman a introdus conceptul de triunghi Karpman în psihologie.
Conform acestei teorii, toți oamenii pot fi împărțiți în trei categorii: persecutor, victimă și salvator. De regulă, toți cei care sar mereu în ajutor aparțin categoriei a treia.
Salvatorul este întruchiparea unui cavaler în armuri strălucitoare, gata să vină și să salveze fiecare om. Karpman crede că nevoia cavalerului de a-i ajuta pe ceilalți este cauzată de speranța sa de recunoaștere a faptei sale eroice
Cu toate acestea, în realitate, astfel de „ajutori” primesc rareori recunoaștere, devenind marionete. Acesta este motivul pentru care este atât de important să trasezi limite când vine vorba de a-i ajuta pe ceilalți.
Ajutorul obsesiv poate fi dăunător atât pentru tine, cât și pentru cei din jur. De regulă, astfel de oameni cred că propriile lor nevoi nu sunt importante și, prin urmare, se concentrează pe nevoile altora. Acest lucru îi ajută să-și ascundă dorințele neîndeplinite și să nege că au probleme.
Dr. Karpman susține că ajutoarele și salvatorii obsedați creează două probleme simultan. În primul rând, își ignoră problemele personale și, în al doilea rând, îi fac pe oameni să se simtă neajutorați. Incapacitatea de a-și rezolva propriile probleme îi face să caute autoafirmarea în a face munca altcuiva.
Cum poți scăpa de mentalitatea salvatoare și să începi să trăiești pentru tine?
Iată câteva recomandări:
1. Autoanaliza
Data viitoare când simți nevoia de a ajuta pe cineva, oprește-te și gândește-te. Întreabă-te dacă această persoană ți-a cerut ajutor. Uneori, indicii ascunsi nu sunt suficiente.
Gândește-te la modul în care propriile tale neajunsuri și slăbiciuni din trecut te-au ajutat să devii mai înțelept. Ești gata să furi de la o persoană capacitatea sa de a se dezvolta fără intervenția ta?
Nu te pune în locul lui. Ți-ar plăcea dacă cineva a interveni brusc și te-ar ajuta să rezolvi problema fără solicitarea ta?
2. Limite sănătoase
Nu trebuie să rezolvi problemele altora. În loc să fii implicat excesiv în mod constant, trasează granițe clare pentru ajutorul tău.
Nu trebuie să găseștii cele mai bune soluții pentru cei din jur. Pune întrebări care îi vor determina să găsească singuri soluții.
3. Responsabilitate pentru tine
Supra-ajutarea este un mecanism de apărare pe care îl poți controla dacă ești dispus să îți asumi responsabilitatea pentru acțiunile tale.
Încearcă să-ți înțelegi propriile sentimente și nevoi, apoi devină responsabili pentru acestea. Dacă devii brusc inconfortabil, limitează-ți ajutorul.
Gândește-te de ce vrei să ajuți atât de mult pe această persoană. Încerci să ignori propriile probleme procedând astfel?
Dacă simți o responsabilitate, dar nu vrei să ajuti, fii ferm și spune “Nu”. Nu trebuie să salvezi pe toată lumea!
Înțelege că obișnuința ta de a ajuta pe toți cei din jur este de fapt un mecanism de apărare care te reține.
Dacă te simți consumat de energie toxică, încearcă o altă activitate pentru a găsi refugiu. De exemplu, începe să folosești alte modalități de a-ți menține demnitatea.
Toate acestea te vor ajuta să-ți îmbunătățești bunăstarea și să oferi ajutor celor care chiar au nevoie de el.
Învață să spui “Nu” altor persoane, astfel încât să îți poți spune “Da” ție!
