Comportamentul care nu-ți place cel mai mult la tine nu este în mod inerent rău, este doar un amestec de mecanisme de adaptare.
Când nu înțelegi motivele anumitor acțiuni, presupui că ele provin dintr-un fel de forță malefică din exterior. Deși ceea ce încerci să lupți sunt părțile împrăștiate din tine pe care încă nu ai învățat să le iubești.
Tindem să evităm durerea și să căutăm plăcerea, iar uneori creierul nu își poate da seama ce încearcă de fapt să comunice durerea.
Și dacă nu opui rezistență, nu numai că va trece de la sine, ci va împărtăși și o înțelepciune neprețuită, devenind un catalizator al schimbării. Iar tu, în loc să accepți mesajul, îl suprimi.
Problemele apar pentru că există o parte din tine care este ignorată, respinsă sau refuzată. Ce este de cealaltă parte a durerii? Care este opusul fricii tale? Trebuie să răspunzi la aceste întrebări.
De fiecare dată când judeci pe cineva, îi proiectezi defectele pe propriile tale răni. De fiecare dată când îți frustrezi propriile planuri, îți arăți că nu înțelegi cu adevărat ce vrei. De fiecare dată când reziști unui sentiment, îl intensifici.
Calea către vindecare este să înveți să-ți vezi toate părțile pe care tu însuți le-ai respins și demonizat și să pui întrebarea: ce trebuie făcut pentru a te simți sănătos, întreg și iubit?
