fbpx

De ce ești atât de dependent de obligații și datorii? Expiră în sfârșit, totul e în regulă…

De ce ești atât de dependent de obligații și datorii? Răspunsul îl găsești în acest articol!

Eu TREBUIE, TREBUIE, TREBUIE să fac asta!

Las-o pe mama să decoreze noul meu apartament, pentru care am muncit fără vacanță timp de 4 ani. Cui îi pasă că eu vreau să-l decorez singură? Firește că mama la timpul ei nu a avut posibilitatea să o facă și acum eu trebuie să calc peste dorințele mele.

Lasă-l pe colegul meu de muncă să se ducă acasă mai devreme azi. El are o familie pe care o iubește și azi îi vin nepoții. Cui îi pasă că am și eu familie acasă, și acum va trebui să mă rețin cu 3 ore mai mult.

Eu trebuie să îi las să facă aceste lucruri. Eu sunt obligată să-i fac fericiți pe oamenii din jurul meu, să le ușurez viața și munca. Să le permit să rupă sufletul din mine. Pentru că ei nu au propriul lor suflet și lor nu le este suficientă propria lor viață!

Obligație. Încă niciodată acest cuvânt nu a provocat nimănui plăcere. Obligația e o povară, e o datorie de a întoarce cuiva banii, efortul și iubirea pe care acel cineva cândva ți-a oferit-o. Dacă nu o faci, sentimentele de vinovăție și rușine îți vor devora ființa.

Obligația este, de fapt, o construcție socială.

Un sentiment care îți taie aripile și te ancorează de o profundă dependență, care ulterior – te dezorientează de pe drumul tău. Și nu e vorba de datorie financiară aici, ci de datoria lăuntrică de a răsplăti îndoit oamenii care te înconjoară.

Totuși, toate lucrurile în această viață au un punct tabu și o alternativă rațională.

În acest sens, vă propunem o strategie psihologică extrem de eficientă. E vorba despre tehnica echilibrului dintre ,,eu vreau”, ,,eu pot” în raport cu ,,eu trebuie”.

EU VREAU

Centrul ,,eu vreau” din creier este controlat de copilul nostru interior și gestionează totalitatea aspirațiilor, dorințelor și visurilor noastre. Aceste aspirații nu sunt nici într-un fel legate de necesitățile lumii înconjurătoare. Ele sunt absolut pure și derivă direct din sufletul nostru. Dar aici nu e vorba de vreo manifestație egocentrică, ci de atingerea scopurilor arhetipale prin spectrul unor anumite resurse.

De exemplu: vreau să mănânc, pentru a-mi putea continua activitatea; vreau să desenez, pentru a-mi putea exterioriza sentimentele; vreau să dansez, pentru a simți controlul asupra propriului corp, etc.

EU POT

Centrul ,,eu pot” este prototipul adultului interior. El e cel care sintetizează resursele și ia o decizie finală. Decizia constă în aprobarea sau dezaprobarea dorințelor copilului interior.

Scopul său este, de fapt, raționalizarea tendințelor ,,eu vreau”, în așa fel ca acestea să nu devină amorale, dar nici să nu devină o manifestație a centrului ,,eu trebuie”.

Prin urmare, ideea-cheie este aici de a învăța să trecem fiece decizie a noastră mai întâi prin ,,eu vreau” și ,,eu pot” și doar apoi prin ,,eu trebuie”.

Advertisement

Fiți raționali în măsura corectă și nu vă construiți o viață bazată pe datoria de a-i face pe alții fericiți!

Sursa: psy-practice