Responsabilități, probleme de rezolvat, stres, haos, alergare, durere, oboseală, dezamăgiri… Toate aceste lucruri sunt inevitabile de-a lungul vieții, în special când ești adult, întrucât nemaifiind copil, fie că vrei sau nu, problemele trebuie rezolvate. Animalele casei au nevoie să fie hrănite, chiar dacă ești obosită, de la job nu poți lipsi prea multe zile dacă ai facturi de plătit, un copil trebuie crescut și educat, oricâte lucruri ai avea pe cap.
Odată cu maturitatea, o mare parte din libertate este înlocuită de responsabilitate. Partea minunată însă, este că această etapă a vieții nu își pierde nicidecum culorile. Deși este mai dificilă, recompensele și bucuriile care apar sunt pe măsură.
Este extraordinar să îți vezi copilul crescând și învățând cum este viața în fiecare zi, este un sentiment unic să fii un exemplu pentru el și chiar dacă nu ai încă un copil, poți să visezi la a crește un micuț într-o bună zi, privind copilașii cum aleargă veseli prin parc.
Responsabilitățile, mici sau mari, te ajută în procesul tău de evoluție. Cu cât reușești să depășești etape mai dificile în viață, cu atât devii o versiune mai avansată de-a ta, o persoană de care să fii mândră.
În orice caz, deși pare că drumul vieții devine mai dificil odată ce înaintăm, acesta nu devine mai puțin palpitant sau plin de surprize frumoase.
Fiecare etapă a vieții are propria strălucire, propriul farmec, de la timpul liber al copilăriei, cu jocurile fără sfârșit, la liniștea și jovialitatea senectuției.
Experiența pe acest pământ este o călătorie plină de splendoare și doar dacă te gândești la câteva din amintirile frumoase care ți se perindă prin minte, vei constata că totul a meritat: un cer încununat de stele, un sărut, o plecăciune pe o scenă urmată de aplauze, o diplomă, vocea unei persoane dragi, chiar și primul interviu poate fi o experiență simpatică, atunci când te gândești cum te-ai pregătit pentru acest pas nou, un buchet de flori, momentul în care te împrietenești cu o persoană necunoscută, prima dată când ai zburat cu un avion, pauzele de la școală și miliardele de alte momente micuțe.
Atunci când lucrurile devin dificile, privește lumea iar prin ochii de copil! Un copil nu se stresează dacă a uitat să ia pâine și trebuie să coboare din nou la magazinul din colț, nu lasă un om din trafic să-i afecteze întreaga dispoziție, de fapt nici nu se mai gândește la ce l-a supărat acum cinci minute și își continuă activitatea cu același entuziasm.
Un copil te poate învăța o mulțime de principii de viață înțelepte, fără să-şi dea seama, principii precum: iertarea, dorința neobosită de a face ceea ce-i place și de a învăța în mod continuu, capacitatea de a-şi pune întrebări, lipsa prejudecăților etc.
Lumea copilăriei este fantastică și nu doar lipsa responsabilităților face să fie așa, ci modul în care privești tot ceea ce te înconjoară. Și ca să fim corecți, chiar și un copil are de muncă.
Nu e ușor să stai 4-6 ore la școală, să scrii teme în fiecare zi, să înveți 31 de litere, să înveți tabla înmulțirii, să construiești un castel mare de nisip care necesită mult efort și concentrare. Poate par niște fleacuri pentru noi, însă pentru micuți sunt o reală bătaie de cap, iar cu toate acestea sunt FERICIȚI.
A privi lumea cu suflet de copil este un remediu deosebit de eficient și chiar o formă plăcută de a medita. Un om înțelept nu încetează niciodată să se joace sau să se amuze.
Chiar Albert Einstein a spus că „jocul este cel mai elevat tip de cercetare” iar a fi copil, implică joacă din plin. Aproape orice activitate poate fi privită astfel, de la gătit sau curățenie, la tot ceea ce studiezi sau chiar la activitatea profesională. Practic, sunt lucruri cu care îți ocupi timpul, la fel ca joaca. Trebuie să adaugi doar puțină imaginație și distracție.
Dacă vrei libertatea din trecut, privește lumea cu ochi de copil și vei vedea din nou razele soarelui, străpungând norii negrii ai percepției! Lumea este mai mult rezultatul a ceea ce vezi tu, decât a ceea ce este.
Un articol scris pentru psihologiadeazi, de: Serena Sima
