Nu mai am energia să-mi pese. Mi-ai scurs tot entuziasmul din mine.
Nu vei primi răspunsuri de la mine pe care te-ai obișnuit să le auzi. Nu voi mai răspunde cu aceeași promtitudine la mesajele tale, deoarece nu mai ești prima mea prioritate.
Când îmi ceri să vin, o să am nevoie de o notificare prealabilă, pentru că zilele în care alergam să te văd în secunda în care suni s-au terminat..
În curând, vei începe să te întrebi de ce atitudinea mea s-a schimbat la 180 grade, dar nu cred că ar trebui să fii surprins. Chiar credeai că mă poți avea la dispoziția ta pentru totdeauna? Ai presupus că stima mea de sine era atât de scăzută încât să mă poți trata așa cum vrei?
Să-ți văd numele pe telefon și să-ți văd zâmbetul nu-mi mai aduce același fior. Mai știi ceva, este frustrant.
Aș prefera să-mi spui că nu ești interesat decât să continui aceste jocuri. Aș prefera să fiu respinsă direct în față, ca să pot merge mai departe cu viața mea.
A fost o vreme când aș fi făcut orice ca să te văd. M-aș lipsi de somn să vorbesc cu tine. Aș sări peste cursuri ca să te văd. Aș conduce mile kilometri ca să ieșim o secundă.
Dar energia pe care obișnuiam să o pun în relația noastră a dispărut. Nu a mai rămas nimic. Mi-ai luat totul.
Nu mai am energia să mă gândesc la răspunsuri pline de spirit la textele tale. Destul de curând, probabil că nu voi avea deloc energia să răspund. Probabil că vom înceta să mai vorbim și nu este vina mea.
Dacă ne despărțim în secunda în care încep să depun mai puțin efort, atunci se dovedește că nu ți-a păsat niciodată. Nu ai avut niciodată grijă de partea ta din relație. Aceste sentimente ale mele au fost unilaterale.
Nu am energia să mai alerg după tine. Nu am energia să-mi pese de tine când îți pasă atât de puțin de mine.
